Amintiri mai recente

in Lecturi la lumina ceaiului

Amintiri mai recente

 

Motto: „Capitalismul este cea mai proastă organizare socială şi economică, dar… n-avem alta”.

Churchill

 

Ministrul Legaţiei SUA, Berry, în 1945: „America este departe, iar Rusia este direct la graniţa dvs. Nu-i o fericire, însă este o realitate. Tristă, dacă vreţi, dar, din nenorocire pentru dvs., adevărată”. (Din cartea de memorii a prof. Nicolae Mărgineanu, 16 ani şi 2 luni de temniţă.)

 

La începutul celui de-al 6-lea deceniu al Secolului XX, colegii mei mai în vîrstă îmi prevedeau un viitor special. Ziceau că, într-o Românie liberă, eu am să conduc Securitatea statului, sau un cotidian central. Nu-i întrebasem eu, voiau ei să-şi manifeste simpatia. Unul dintre ei a afirmat: „Dacă vine unul în anchetă la tine, spune tot, fără să dai în el!”. Nu am nici o explicaţie pentru această părere personală. Doresc să le precizez cititorilor că nu credeam nici o clipă că ocupaţia asiatică va fi veşnică. Visam la o viaţă normală. Nu aş fi scris despre această amintire, aş fi considerat-o pură întîmplare. Dar, după 50 de ani, „Prinţul de Cumania Neagră” mi-a spus: „Dacă aş fi în fruntea statului, pe tine te-aş pune şeful Securităţii, pentru cinstea şi devotamentul tău pentru libertate”. În acel an (2011), l-am invitat pe unul să-mi citească ,,O viaţă ratată”, el fiind fiu de boier, cu rădăcini adînci în Istoria Neamului (mama lui era descendentă a familiei Rosetti). Mi-a spus că am o mentalitate comunistă. Asta chiar nu am mai auzit de la nimeni. În numeroasele declaraţii pe care le-am făcut, am mărturisit că sînt un anticomunist din naştere. Comuniştii îţi acordau privilegii, dar pe mine nu mă interesau. Nu voiam o locuinţă cu trei camere, îmi ajungeau două. Dacă aş fi avut o încăpere goală, mi-aş fi imaginat – fără să vreau – că acolo bîntuie stafiile! De automobil nu am avut nevoie, mi-au plăcut doar călătoriile cu trenul. Ca să nu se creadă că am mentalitate de Esop, spun că „strugurii sînt acri”. Am avut Dacia fiului meu. După plecarea lui în exil, i-am ajutat pe membrii unei familii disperate din Galaţi, care au fost daţi afară de la serviciu, vînzîndu-le lor autoturismul. Mi-au plătit maşina în timp, după posibilităţi, fără să-şi pună casa gaj, în caz că se blocau plăţile. Nu aveau termen fix, banii îi strîngeau cu ajutorul automobilului primit de la mine.

Ion Baurceanu

P.S.: Cum dracu’ să fi ajuns sus, dacă eu nu ştiam că vulpea are „cuib” şi i-a crescut pe Romulus şi Remus?! Sînt aşa de fascinate massele, încît victoria este ca şi obţinută, în noiembrie 2014.

 

COMENTARII DE LA CITITORI