Amintiri recente

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

La 31 martie 2015 m-am internat şi, chiar a doua zi, la 1 aprilie, am fost operat. A dracului vîrstă, nu ne iartă! Abia intrasem în 85 de ani. După operaţie, m-am internat 2 zile la Spitalul Floreasca: aveam probleme grave cu dezasimilarea. Prietenii mei medici mi-au spus că se impune o colonoscopie. Îmi era, însă, teamă că nu mă vor anestezia, din cauza vîrstei. Şi aşa a fost: m-au luat pe la ora 1 şi jumătate, ca să nu fiu limpede la cap şi nu mi-au dat absolut nimic. Mi-au vîrît sonda pe gît şi în fund, ca la cai. Degeaba am spus eu că dau scris. Dacă se întîmpla inplacabilul, rămînea statul cu o pensie de 1.100 de lei noi. Am fost silit să le spun că am mai fost pus la cazne, că am fost veteran. Nu mi-a mers. Tovarăşa dr. – nu am văzut-o la faţă – m-a refuzat fără milă. Ce să cred altceva, decît că vine din lumea Securităţii? Îi doresc sănătate, dar o să fie, şi ea, bătrînă. Apoi, au început fel de fel de necazuri şi m-am tot rugat de doamnele şi domnii de la Salvare, care s-au purtat excepţional cu mine. M-au dus şi la Oncologie, unde mi s-a refuzat internarea, iar cei de acolo mi-au semnat o notă de transfer. Şoferul de pe Ambulanţă, un băiat de suflet, nu m-a abandonat: m-a dus la Spitalul ,,Sf. Ion”. De la medicii de acolo am primit o trimitere la ,,Elias”. Acesta este Spitalul unde am eu contract cu Policlinica (fostă 10), din Str. Washington. Aici, la Elias, numai fete tinere. Toate m-au tratat cu duşmănie. Degeaba le-am întrebat, pe fiecare în parte: ,,Nu aveţi, şi dvs., un bunic?”. Parcă am vorbit cu un copac din categoria celor defrişaţi de mult, pentru care administraţia s-a gîndit să ia atitudine după 25 ani!

Pînă la urmă, tovarăşele de la ,,Elias” m-au luat la rost: ,,De ce-aţi venit aici?”. Mi-au spus să părăsesc patul de la Terapie Intensivă şi să plec acasă, sau unde vreau eu. ,,Păi, am venit cu Salvarea”, am replicat eu. Ele au insistat: ,,Daţi 50 de lei şi vă dăm Salvarea noastră ca să vă ducă acasă”. (Taxiul ia 15 lei de acolo pînă în zona Staţiei de Metrou ,,N. Grigorescu”, unde locuiesc.) Am dat. Nu le-am spus că sînt veteran de la Aiud, fiindcă, probabil, m-ar fi luat şi la bătaie. Aşadar, ce pot să le doresc acestor fiinţe, dacă, întîmplător, vor citi rîndurile de faţă? Atîta doar: să trăiască 100 de ani în comunism, împreună cu copiii şi nepoţii lor! Eu nu le vreau pieirea. Să trăiţi şi dvs., cei care vă veţi osteni să citiţi aceste mărturisiri şi să le înţelegeţi sensul.

ION BAURCEANU

P.S. 1 – Şi ilustrul nostru patriot Octavian Goga, cel care a pătimit în temniţele maghiare pentru libertate, a spus: „Ţară de secături”. Cînd vezi cum sînt miruiţi infractorii în Parlamentul ţării, rămîi uluit. Dacă Varujan Vosganian e nevinovat, asta o va hotărî instanţa de judecată, nu, spre exemplu, grevista foamei. A dispărut ruşinea în România!

P.S. 2 – Am ajuns la cabinetul doctorului Ciomu, la Policinica Ghencea. Nu m-a primit, deşi i-am transmis că, la Aiud, am stat împreună cu dr. Zeană, tatăl conf. dr. Corneliu Zeană.

COMENTARII DE LA CITITORI