Ana Aslan, ,,cetăţean al lumii“

in Lecturi la lumina ceaiului

În Anul Centenarului Marii Uniri se cuvine să rememorăm şi să cinstim personalităţile care au marcat istoria ţării în toată această perioadă. O figură de primă mărime în acest sens este, fără îndoială, Ana Aslan (1897-1988), o minte strălucită, savant recunoscut pe plan internaţional, deschizător de drumuri în domeniul geriatriei şi gerontologiei, inventatorul tratamentului cu Gerovital H3, menit să întîrzie procesul de îmbătrînire.

S-a născut la Brăila, la 1 ianuarie 1897, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Mărgărit Aslan. Provenit dintr-o familie cu valenţe intelectuale, tatăl ei îşi risipeşte averea din cauza inabilităţii în afaceri şi a patimii pentru jocul de cărţi. Mama – mai tînără cu 20 de ani decît soţul – este o bucovineancă frumoasă, cu educaţie aleasă. Viitoarea cercetătoare urmează cursurile Colegiului Romaşcanu din Brăila. La vîrsta de 13 ani îşi pierde tatăl. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti, unde tînăra Ana studiază la Şcoala Centrală.

La vîrsta adolescenţei visa să se facă pilot, şi chiar a zburat cu un mic aparat, tip Bristol-Coandă. Apoi, decide, în pofida împotrivirii mamei sale, să se înscrie la Facultatea de Medicină – şi face chiar greva foamei pentru a-i demonstra mamei hotărîrea de a-şi urma visul. Urmează cursurile Facultăţii de medicină în anii 1915-1922, iar în perioada refugiului la Iaşi din primul război mondial lucrează în spitalele militare îngrijind răniţi.

După terminarea facultăţii, lucrează, la început, cu marele neurolog Gh. Marinescu şi cu prof. Daniel Danielopol. În 1949, devine medic-şef la Secţia de Fiziologie de la Institutul Endocrinologic din Bucureşti. Începe să dezvolte cercetarea şi utilizarea procainei în tratamentele reumatice şi gerontologice.

În 1953 inventează Gerovitalul (pe baza vitaminei H3), supranumit ,,elixirul tinereţii”, care se bucură de recunoaştere universală brevetată iar, mai tîrziu, în 1980, împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu, inventează Aslavitalul, un produs geriatric cu un succes remarcabil.

În urma insistenţelor sale pe lîngă autorităţile comuniste, se înfiinţează, la Bucureşti-Otopeni, Institutul de Geriatrie şi Gerontologie, primul de acest fel din lume, care, astăzi, îi poartă numele. La institut au venit să se trateze şefi de stat, actori celebri şi mari personalităţi ale vremii. I-au fost pacienţi Nikita Hruşciov, John F. Kennedy, Salvador Dali, Charlie Chaplin, Charles de Gaulle, Mao Tze Dun, Regele Arabiei Saudite, Aristotel Onassis, generalul Franco, Mareşalul Tito, Marlene Dietrich şi mulţi alţii. Clinica Anei Aslan aducea în România venituri de pînă la 17 milioane de dolari anual.

Viaţa secretă a Anei Aslan

Apropiaţii şi-o amintesc ca o persoană severă, exigentă cu colaboratorii, dar plină de viaţă. A fost mereu, pînă la bătrîneţe, o femeie foarte elegantă şi îngrijită.

Inteligentă, fascinantă şi deosebit de admirată, Ana Aslan şi-a manifestat slăbiciunea şi vulnerabilitatea cel puţin în cele două relaţii importante din viaţa sa. Prima ei legătură de taină a fost cu Daniel Danielopolu, celebru fiziolog şi farmacolog, lîngă care s-a instruit profesional în prima parte a tinereţii. Făcînd concesii aparenţelor, mergea în casa acestuia, se întreţinea cu membrii întregii familii, jucînd bridge cu soţia lui, pe care a şi îngrijit-o într-o anumită ocazie. Danielopolu a fost marea ei iubire din tinereţe. Cea de-a doua iubire, de la maturitate, i-a fost dăruită lui Duiliu Zamfirescu, fiul scriitorului cu acelaşi nume, fost ambasador al României la Paris. Fiind o femeie plină de umor, Ana Aslan l-ar fi comparat pe primul cu un cogniac Metaxa de cea mai bună calitate, iar pe cel de-al doilea, cu o şampanie franţuzească. Femeie extrem de elegantă, s-a bucurat întotdeauna de momentul cînd putea purta un diamant, o blană naturală, un şirag de perle veritabile. Savura dulciurile franţuzeşti şi băuturile fine, dar şi întîlnirile cu prietenii. Cel de-al doilea prenume al ei fiind Vasilichia, după originea greacă a tatălui său, de fiecare 1 ianuarie, Ana Aslan sărbătorea cu prietenii Noul An şi Sfîntul Vasile cu şampanie şi caviar.

Recunoaşterea meritelor

S-a dedicat în întregime muncii (lucra cîte 12 ore pe zi), a renunţat la viaţa personală – nu a fost căsătorită şi nu a avut copii – dar nu a regretat nici o secundă sacrificiul. „Eu nu trăiesc în trecut. Eu în general trăiesc în prezent şi viitor. Nu mă gîndesc la trecut, nici măcar nu îmi amintesc de trecut. Cred că altă trăsătură care m-a ajutat este aceea că nu regret nimic. Aşa am fost în viaţă şi aşa sînt acum. Nu regret nimic, nici lupta pe care am avut-o, nici că sînt singură, nimic! Da, eu aşa sînt!” , aşa se descria Ana Aslan.

În 1974 devine una din primele femei academician din România.

De-a lungul vieţii, a primit numeroase premii şi distincţii internaţionale: Premiul internaţional şi medalia „Leon Bernard”, acordată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru contribuţia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei; a fost profesor Honoris Causa şi Doctor emerit al Universităţii Bragança Paulista, din Brazilia şi membră a multor academii şi societăţi ştiinţifice sau medicale din lumea întreagă, precum Academia de Ştiinţe din New York.

Ana Aslan, prima femeie savant din ţara noastră, a murit în mai, 1988, în urma unei boli, nu de bătrîneţe. Avea venerabila vîrstă de 91 de ani, confirmînd şi în acest fel, încă o dată, valabilitatea invenţiei sale.

ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI