Angajăm clovni. Rugăm seriozitate!

in Alte știri

Vorba unui clasic în viaţă, mă întrebam, ca surda la horă, cum se explică faptul că atît de mulţi aleşi ai neamului au încurcat bilele, cînd cu votul de arestare, au ba, a Lenuţei. Şi, oricît m-am frămîntat, n-am găsit decît 3 (trei) posibile cauze: 1. Au ceva la bilă. 2. Au ceva la dosar. 3. Le tremură mîna mai dihai decît, ăhă-ăhă, lui Trăienel, cînd cu paharul acela de bere. Ştiţi care-cum-cînd-unde-cine-ce?, ca să respectăm setul de întrebări la care trebuie să răspundă o ştire redactată cu expertiză… Aoleu, am uitat ce era mai important: cît?!

Aş insista olecuţă pe punctul 2. Mă rog, l-aş focusa, cum sună alt termen nespus de drag personajelor vorbitoare cu subiect şi predicat, dar cam punînd virgulă între unul şi celălalt: ca să vedeţi coincidenţa naibii, s-au opus arestării exact atîţia parlamentari, cîte dosare penale se aude că ar mişuna pe-acolo! Foaaarte interesant, nu-i aşa?

În cazul în care găsiţi, cumva, şi o a patra explicaţie, avem respectuoasa rugăminte să ne-o comunicaţi urgent pe adresa… Dar nu, nu-i nevoie să vă frămîntaţi şi dvs., căci am găsit-o eu: 4. Ne iau de proşti! Iar aici, recunosc, cam au dreptate.

Dacă am convenit că nici cu noi, blegomanii, nu e totul în ordine, apăi cu ei, amotricii manipulatori de bile, lucrurile chiar au luat-o razna! Fiindcă, rîdem noi, rîdem, dar aleşii care-şi lipesc îngheţata pă frunte votează nu doar (ne)arestări, ci şi legi! Cu alte cuvinte, decid arealul în care ne putem exprima noi, ăştialalţii, constituţionala Libertate. Căci, la urma-urmei, aceasta-i chintesenţa democraţiei – Libertate în interiorul Sistemului! Şi, Slavă Domnului, trăim într-un Sistem care permite îndeajuns de multe Libertăţi. Uneori, chiar prea multe.

Bunăoară, un deputat, sau ministru – o apă şi-un pămînt! -, a avut Libertatea ca, în aşteptarea unei vizite oficiale, da’ oficială rău dă tot!, să scrie cu oi, pe un deal, Să ne trăiţi, şefu’ scump! Sau ceva de genul acesta… Nu m-ar mira ca, peste cîţiva ani, dacă o vom ţine tot aşa cu împroprietăririle, respectivul să nu mai scrie cu oi pe dealuri, ci cu dealurile, pe munţi! Ce m-a surprins, însă, la vremea respectivă a fost că, de atîta devotament ce-avea în sufleţelul lui dă fluturaş pă lampă, nu s-a lungit personal, acoloşa, pe post  de semnul exclamării. S-o fi gîndit că, de sus, din elicopter, oricît de animal politic ar fi, şefu’ nu-şi dă seama care-i om şi care-i oaie…

Foaaarte interesantă şi declaraţia procurorului Emilian Eva, în clipa în care ieşea de la bulău: Dacă aş fi ştiut cum e în arest, nu semnam nici un mandat de arestare! Haoleo, mînca-ţi-aş, vorba lui Bercea Mondial, băiat de băiat, care cunoaşte, ca puţini alţii, cum e în arest! Chiar nu ştiai?! Nici măcar din curiozitate nu intraseşi în nici o celulă? Chiar nu-ţi povestise nimic, nici unul din cei băgaţi de tine acoloşa, care pe probe fabricate, care pe semi-fabricate?!… N-ai fi semnat mandatul nici dacă era vorba de un criminal în serie, dovedit pe bune?! Atunci, cu toată dragostea, mînca-mi-ai!, dar eşti un pericol public! După cum – bineînţeles, nu mă refer la marii profesionişti, dublaţi de o rară calitate umană – pericole publice pot deveni şi procurorii absolvenţi a fel de fel de „Sorbonici”, unde examenele se dau precum tigăile, la ofertă! Că ajungi, vorba Ionelei Prodan, mama lu’ madam Reghecampf, de nu mai ştii care-i om şi care-i cîine!…

Apropo de facultăţile pe stil nou: la Liga Profesionistă de Fotbal se pripăşise un fost ospătar… Nu, nu umflatul, la propriu, de Piedone. Alt umflat, la figurat. Care devenise student în anul I, zicea el, la Titi Manolescu. Bravo, şi Zgonea o pornise de jos… Auzindu-l, cei de la LPF s-au gîndit că numitul Titi Manolescu o fi vreun profesor universitar, tot pe stil nou; că şi ăştia s-au înmulţit mai ceva decît băncile şi farmaciile! Poanta: cînd fostul ospătar trecuse în anul II, aflase că, de fapt, era student la… Titu Maiorescu, nu la Titi Manolescu! Bun băiat, pămîntu-i rău…

Dar Fuşeriu, Futeriu, cum naiba-l cheamă… Vi-l aduceţi  aminte, nu? Pixelică Albăstrelu’, care susţinea că are diplome universitare, luate prin cele străinătăţuri, dar nu prezentase nici măcar vreo diplomă de Bacalaureat. Fie şi una luată la acelaşi liceu cu Vanghelie. Numai într-un Sistem al deplinei Libertăţi putea Fuşeriu, Futeriu, sau cum naiba-l cheamă, să decreteze, de la microfonul Parlamentului, că substantivul coleg e de genul neutru! Ba, mai mult, să ajungă şi ministru al Învăţămîntului!!

Madam Steliana Vasilica Miron ce cusur o avea? N-a declarat dumneaei, cu deplină şi responsabilă Libertate, Salariul de senator nu-mi ajunge nici măcar pentru coafat?! Aşadar, o profesoară gradul I, vrea – nu vrea, trebuie ca din 500 de euro pe lună să-şi plătească şi întreţinerea casei, şi hrana copiilor ei, şi o ţinută cît de cît decentă, că nu se poate prezenta oricum în faţa elevilor. Dar Vasilicăi nu-i ajung nici pe buza de jos 1200 de euro! Că nu întîmplător întrebase automobilisto-baschetbalisto-canotor-demisionarul Ponta, după ce se plimbase cu ditamai barca pneumatică, împinsă de cîţiva jandarmi prin apa pîn-la glezne, Ce-ai fă, Vasilico, ţi s-a făcut de-o inundaţie? Mă rog, el spusese Doino, dar tot o apă şi-un pămînt!

Oare femeia aceea de serviciu, mamă a 5 copii, moartă în incendiul de la „Colectiv”, s-o fi coafat vreodată, fă, doamnă Vasilico?!… Cum o fi ajuns madam Miron în Parlament, cu o asemenea gîndire demnă de Maria Antoaneta, ştiţi care-ce-cine-cum-cînd-unde?, aia cu cozonacu’… Şi cu ghilotina! Ne-am lămuri, la preţ de două-ntr-una, dacă madam Grapini i-ar da o dictare, pe care s-o corecteze tot dumneaei, cu creion roşu-PSD. Ce ziceţi, fetelor, n-ar fi haios de tot un asemenea pariu public? Să ne mai dicstrăm niţel, că prea curg necazurile pe capul nostru…

Mulţimea strînsă la „Colectiv” întreba cum de preoţii n-au trecut pe-acolo 3 (trei) zile?! Păi, n-au trecut, fiindcă mulţimea n-a priceput aluzia. De-aia poartă ei sutană, să priceapă tot enoriaşu’, satanist sau nu, că trebuie să dea suta! Urmarea? Au procedat ca într-o anecdotă amară: şomerul se vaită, Părinte, dacă n-am slujbă, n-am nici bani. Popa ridică din umeri, Taică, dacă n-ai bani, n-ai nici slujbă! Întrucît, realitate amară, un om sărman n-avusese bani să-şi îngroape nevasta, preotul Zamfir Neagoe, din Berleşti, i-a luat vaca! Or, vaca mulţimii adunate la „Colectiv” neputînd fi confiscată, zecile de victime ale incendiului n-aveau nici slujbă!

Toate personajele acestea, şi atîtea altele după chipul şi asemănarea lor, nu vi se par decupate din antologicul film De ce bat clopotele, Mitică?, al genialului Lucian Pintilie? Genial, nu doar fiindcă, iată!, aduce a previziune. Dar, aidoma lui Caragiale, şi Pintilie ne-a citit pînă-n măruntaie, iar apoi ne-a redat pe peliculă aşa cum sîntem. Dacă nu credeţi, luaţi de vedeţi:

Carduri de sănătate generînd o adevărată harababură naţională; Case de Asigurări de Sănătate verificînd, periodic, oameni cu picioare amputate, să constate dacă nu cumva le crescuseră la loc; una bucată doctor Ciomu, tăind una bucată penis; una bucată infirmieră căţărîndu-se în pat peste un Cotabiţă în comă, să se fotografieze cu el; una bucată Adrian Severin, declanşînd o anchetă, cînd aflase că apa conţine de două ori mai mult hidrogen decît oxigen; una bucată Oana Zăvoranu, dorind să-şi cloneze motanul în China; membru al Curţii Constituţionale destituit după două luni de la instalare, aflîndu-se abia atunci că era cercetat penal de 2 ani; şef ANAF, neştiind să calculeze TVA-ul din 100; şosele în mijlocul cărora lăsaseră stîlpi de înaltă tensiune; deget de om găsit într-un pachet de carne tocată (Nu cumva o fi al… Elodiei?!); D.D. Senzaţional, cărînd „saci de bani” la Oltchim; bloc demolat din greşeală, autorizaţia fiind dată pentru un bloc învecinat; cuib de berze mutat prin ordin de ministru; canapea aruncată de la etajul 5 în capul unui copil care se juca sub fereastră; autostradă surpată la 3 (trei) zile după inaugurare!

Cu, sau fără card de sănătate, ne mai facem bine?!

…Totuşi, sînt speranţe să ne vindecăm, dovadă cei 50.000 de „medici” ieşiţi în stradă. Dacă nu li se va respecta voinţa, să te ţii atunci arsuri! Iohannis, fii cu ochii-n 6 (case), Te uită cum ninge decembre!… Ce doresc oamenii? SCHIMBAREA! Să dispară din peisaj TOŢI aceşti încurcă-lume şi bile, TOŢI clovnii de rîsu-plînsu! Cine anume să vină în locul lor? Ee, aici încep problemele… Mulţimea şovăie – dacă apar clovni noi, în locul celor vechi?!… Vorba poetului, om muri şi om vedea. Pînă una-alta, oamenii nu vor să le mai apară în faţa ochilor alde Iliescu-Năstase-Roman-Băsescu (pancartă: Chiorule, ia-ţi gîndul!)-Udrea-Bica-Vasilica-Crinuţa-Olteanu-Berceanu-Videanu-Stolojan-Blaga-Boc-Blejnar-Geoană-Flutur-Funeriu-Piedone-Oprişan-Oprea-Pippidi-Farfuridi-Oprescu-Brânzovenescu şi toate neamurile lor în veci adormite! Nici haimanalele politice de profesie, perindate cu traista-n băţ pe la 3-4 partide, dornice, Vişane, să se bage, băga-i-aş!, şi acum în faţă! Şi, după cum l-au bodogănit, făcîndu-l să se refugieze în „Patriarho-mobil”, s-ar părea că nu-l mai au la suflet nici pe Prea Fericitul Neplătitor de Taxe (pancartă: Vrem spitale, nu catedrale!), care a catadicsit, în a 4-a zi după Scriptură, să apară la locul tragediei. Motivul îndelungatei absenţe? Dumnealor se roagă numai în biserică! Zău?! Înseamnă că încă n-au aflat ce grăit-a Mîntuitorul: Oriunde simţi nevoia să te rogi, acolo e o biserică!

SORIN SATMARI

COMENTARII DE LA CITITORI