ANTARCTICA – Din tainele celui de-al şaselea continent (3)

in Alte știri

Întoarcere în timp (2)

Sorţii au vrut ca, descoperind ţinutul Adélie, Dumont d’Urville să ofere Franţei un teritoriu remarcabil pentru experienţe. Dacă e adevărat că Antarctica este un uriaş institut de cercetări, Ţinutul Adélie apare ca unul din laboratoarele sale cele mai bogate. Polul magnetic se situează în imediata sa apropiere şi ocupă, deci, locurile cele mai privilegiate pentru a urmări variaţiile şi deplasările acestuia. Nu departe de aici, pe continent, se ajunge pe culmea celor mai voluminoase calote glaciare, ceea ce-i plasează pe francezi la îndemîna unei surse de observaţii fundamentale. În afară de aceasta, Dumont d’Urville este o zonă de relevee meteorologice extrem de bogată; este o bază de pornire ideală în studiul biologiei marine şi, în sfîrşit, pe lîngă pinguinii Adélie, focile şi numeroasele specii de păsări marine, aici se găsesc cele mai importante colonii de pinguini imperiali, nişte vietăţi deosebite, despre care vom mai vorbi.

Apăsarea singurătăţii (1)

Antarctica are multe în comun cu astrul lunar, unde totul trebuie adus. Nimic din ceea ce există la faţa locului nu este folosit de om şi, în rest, nu există mai nimic, nici măcar apă; lăsînd la o parte temperatura medie, acest continent oferă paradoxul de a fi la fel de uscat ca Sahara. Apa trebuie, deci, luată din mare, apoi desalinizată. Această uscăciune neaşteptată face ca, în afară de cîţiva licheni împrăştiaţi, colonii rare de musculiţe fară aripi şi nişte minuscule colembole (insecte primitive, fără aripi), să nu existe faună şi floră terestre. Reiese, deci, importanţa majoră a celui mai neînsemnat element de natură logistică (transport, aprovizionare, cazare) pe acest deşert absolut.

Toate instalaţiile tehnice sînt realizate în dublu, în trei sau chiar în patru exemplare. Astfel încît, de la sala de operaţii ultramodernă pînă la nesfîrşitele rezerve de piese de schimb, locuitorii bazei sînt în măsură să repare tot ceea ce este susceptibil să se defecteze. Singurul lucru care figurează modest pe lista de inventar este armamentul: o puşcă veche de vînătoare şi 20 de cartuşe, neutilizate vreodată.

Dacă aspectul exterior al clădirilor nu este prea atrăgător, camerele sînt, însă, confortabile şi chiar nostime. În zona rezervată spaţiilor comune, sala de mese, cu cite opt locuri la fiecare masă, se poate transforma uşor în sală de cinema. Este extrem de funcţională şi dublată de un salonaş ce cuprinde o masă de biliard, o vastă bibliotecă şi o impresionantă colecţie de benzi desenate. Pavoazarea se reduce la cîteva afişe cu litoralul polinezian şi un portret în ulei al lui Paul-émil Victor. În spate se află punctul strategic al bazei, bucătăria. Într-un colţ al sufrageriei, fără colivie, dar reţinut pe un raft de un bec puternic care-i dă impresia, fără îndoială, că trăieşte încă sub soarele de acasă, se află un papagal-femelă, colorată în verde şi galben, drăguţă, dar abătută şi tristă de cînd i-a murit perechea. Pentru ca să se simtă mai puţin singură, oamenii au pus oglinzi în cele două colţuri ale raftului, astfel încît, cît e ziua de lungă, papagaliţa îşi adresează lungi discursuri, crezînd că vorbeşte altcuiva. Văzînd-o, nu poţi să nu te gîndeşti la ce se-ntîmplă în mintea oamenilor ce trăiesc aici, după mai multe luni de şedere. Şi un alt paradox: în acest loc – cel mai izolat al planetei -, exact izolarea lipseşte, iar cei 29 membri ai bazei sînt condamnaţi să trăiască incomodîndu-se unii pe alţii. Aceasta poate duce – şi duce chiar – la situaţii de stress. De la instalarea bazei, medicii au avut de tratat doar puţine cazuri strict fizice; antrenamentul, echipamentele adecvate şi prudenţa au făcut ca degerăturile profunde, ca şi bolile grave să fie foarte rare; problemele dentare rămîn cele mai frecvente. Observaţiile şi studiile conduse de dr. Rivolier şi medicul-şef al „Expediţiilor polare”, dr. Bachelard, vizează mai cu seamă patologia psihosomatică şi sociometria. Există, în mod indiscutabil, un sindrom mental de iernare şi se încearcă chiar determinarea influenţei acestuia asupra dispozitivului imunologic al individului.

(va urma)

(Traducere şi adaptare de Anca Grigoriu)

COMENTARII DE LA CITITORI