ANTIAMERICANISM, SAU ANTIROMÂNISM? (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Te întrebi, stupefiat, ce caută în politică un asemenea rudimentar, care nu ştie nici tabla înmulţirii. Orice băieţandru ajuns pe la jumătatea cursului liceal ştie că poporul nu poate să dea o lovitură de stat. Poporul poate schimba un regim odios la urne, prin votul său, ori în stradă, prin revoluţie. Logica şi decenţa îi lipsesc unui asemenea specimen, iar în locul lor s-a strîns antiromânismul, care fierbe ca mustul. Am sperat că dispariţia lui Traian Băsescu din prim-planul vieţii politice, individ fără glagorie, fără ştiinţă de carte, dar mai ales fără dragoste de ţară şi fără Dumnezeu, va găsi în persoana noului preşedinte un veritabil propulsor al spiritului românesc. Din nefericire, în cele 100 de zile de cînd s-a instalat la Cotroceni, Klaus Iohannis ne-a oferit aceleaşi mostre de antiromânism ca şi predecesorul său. Nu de mult, actualul preşedinte al ţării a refuzat să promulge decretul adoptat de Parlament, prin care Avram Iancu era declarat Erou Naţional, motivînd că un asemenea document nu poate fi emis decît de Preşedinţie. În loc să dea curs lăudabilei iniţiative parlamentare, noul şef al statului a recurs la o mizerabilă manevră de factură băsistă. Probabil că pe Klaus Iohannis nu l-a nemulţumit demersul forului legislativ, ci faptul că Avram Iancu, acel „crăişor al munţilor”, a luptat împotriva ungurilor şi a habsburgilor, pentru eliberarea naţională şi socială a românilor din Transilvania. De asemenea, preşedintele Iohannis a trimis Parlamentului, spre reexaminare, noul Cod Silvic, pe motiv că „intervenţiile legislative, adoptate în cuprinsul acestei legi, sînt de natură să limiteze activitatea operatorilor economici, sau a grupului de operatori economici, avînd impact asupra mediului concurenţial, implicit asupra economiei, creînd premiza legislativă a unui tratament juridic discriminator”. Opoziţia lui Klaus Iohannis nu este determinată de interese economice autohtone, ci de presiunea noului ambasador al Austriei, cel ce apără poziţia Societăţii S.C. Holzindustrie Schweighofer SRL din ţara sa, care, în cazul promulgării noului Cod Silvic, ar rămîne fără materie primă, adică fără lemn de lucru, întrucît în Austria pădurile sînt conservate cu sfinţenie. În România, însă, codrii sînt raşi de pe sute de mii de hectare. Forţînd nota la Cotroceni, ca Austria să mai dea un tun în România, noul ambasador şi-a amînat depunerea scrisorilor de acreditare. Nu este singurul şantaj pe care noii habsburgi îl exercită asupra ţării noastre. În perioada premergătoare aderării României la Uniunea Europeană, Austria se opunea vehement acestui demers. De cum şi-au instalat băncile în România, de cum au acaparat fabricile de zahăr din ţara noastră, pe care le-au pus repede pe butuci ca să scape de concurenţă, autorităţile de la Viena au pledat cu argumente dintre cele mai convingătoare pentru integrarea noastră în UE. După aderare, socoteam că am scăpat de asemenea presiuni, însă ele continuă cu aceeaşi neruşinare. Olanda se opune şi astăzi intrării României în Spaţiul Schengen, fiindcă de mai mulţi ani vrea să pună mîna pe Portul Constanţa. Iată de ce se tot condamnă Interesul Naţional, promovat cu consecvenţă de Partidul România Mare, şi ni se tot bagă pe gît legislaţia europeană de esenţă colonialistă. România nu s-a amestecat în viaţa politică a Austriei şi nici n-a rîvnit să acapareze Portul Amsterdam. A sosit momentul să se pună capăt politicii colonialiste pe care ţările occidentale ale Uniunii Europene o exercită pe spatele României. Sîntem de părere că a venit timpul ca ţara noastră să nu mai fie acuzată de euroscepticism sau de antiamericanism, cînd antiromânismul se manifestă dinspre toate punctele cardinale şi pe toate palierele: politic, economic şi social.

Sfîrşit

NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI