Anul Brîncoveanu şi Centrul Istoric al Bucureştilor

in Alte știri

Marile evenimente istorice constituie repere importante, ce conferă greutate în evoluţia unui popor. Anul acesta, prin cinstirea Martiriului Sfinţilor Brîncoveni, ridicat la rang de sărbătoare naţională, cei chemaţi, îndeosebi Biserica Ortodoxă, şi-au propus să ne ajute să înţelegem mai bine trecutul istoric. Dacă Bucureştii nu au ajuns paşalîc se datorează şi faptului că am avut oameni însemnaţi şi creştini devotaţi, precum Constantin Brîncoveanu, Mihai Viteazul şi Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş sau Dimitrie Cantemir. Zicala „Ce avem noi nu au alţii“ este foarte potrivită în acest context, de unde reiese necesitatea de a combate ferm şi a-i demasca pe falsificatorii de Istorie, cum ar fi Lucian Boia şi Neagu Djuvara. Mă bucur că încă avem oameni precum Vlad Hogea şi istoricul-teolog Dan Zamfirescu, ultimul dîndu-i bătrînei caiafe o replică prin cartea sa, care se intitulează: „Istoria românilor văzută de Neagu Djuvara – fals ştiinţific sau trădare de ţară“.

Referitor la Centrul Istoric, călătorul obişnuit al Bucureştilor porneşte de la Biserica Sfîntul Gheorghe Nou, unde se află osemintele domnitorului Brîncoveanu, îşi continuă itinerariul prin pasajul latin, intră pe Lipscani, stradă remodernizată, cu multe clădiri istorice, apoi întîlneşte bijuteria arhitecturală cunoscută sub numele de Biserica Stavropoleos, construită, şi ea, în stil brîncovenesc. Acest aşezămînt de cult reprezintă un monument istoric, ce datează încă din anul 1724, şi care poartă hramul Sfinţilor Mihail şi Gavriil. A fost ctitorită de arhimandritul grec Ioanichie, mitropolit al Stavropolei şi exarh al Cariei, forma actuală datorîndu-se refacerii din perioada 1728-1733, cînd i s-au adăugat pridvorul şi anexele laterale. Se păstrează, în cea mai mare parte, decoraţiile, picturile şi sculpturile originale, precum şi iconostasul, realizat în stil brîncovenesc. Pentru a continua pelerinajul prin centrul creştin din inima Capitalei, pelerinul poate trece pe lîngă Muzeul Naţional de Istorie, apoi poate intra pe Strada Franceză, unde ajunge la casele domneşti, pline de legendă şi Istorie palpabilă, după care urmează Biserica Sf. Anton, iar alături se poate contempla Hanul lui Manuc, şi acesta plin de Istorie controversată.

În cazul Palatului Voievodal, încărcătura anilor a lăsat urme adînci, cronicari şi memorialişti ai tuturor timpurilor atestînd aceste mărturii. În anul 1692, domnitorul Constantin Brîncoveanu a poruncit construirea unui drum, Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei de astăzi), care să lege Palatul Brîncovenesc cu proprietăţile de la Mogoşoaia, de care cronicarul anonim ne aminteşte că, de-a lungul noii „uliţe“, boieri din acea vreme au început să-şi ridice case, profitînd de terenurile ce se deschideau, cu generozitate, spre locurile unde azi se află clădirea C.E.C, Muzeul Naţional de Istorie, Gambrinus ş.a.m.d.

Anton Voicu

COMENTARII DE LA CITITORI