Anunţuri importante!

in Lecturi la lumina ceaiului

Dl. Mugur Isărescu, deci guvernatorul Băncii Naţionale… Periodic, ne anunţă senin, că’z doar nu senil, cum că, în România, – bineînţeles, sub competenta coordonare a domniei sale – inflaţia e una negativă. Cu tot respectul, vorba lui Mircea Badea, ziceţi zău cu limba scoasă, dom’ guvernator! Aţi comparat, cumva, plata întreţinerii apartamentelor din ianuarie-2015, cu ianuarie-2016? Dar costul kilowatului şi al metrului cub de apă caldă? Aţi trecut prin vreo piaţă, fie ea şi piaţa din Drăgăşani-Vale, că-n Drăgăşani-Deal sînt viile. Pe care, de asemenea, le coordonaţi cu deplină competenţă. Aţi trecut, ziceam, pe la tarabe, să constataţi cum, în apropierea Paştelui, zarzavatul se scumpeşte cu 50, 60, uneori cu 100%? Şi, cu toată dragostea, vorba lui Bogdan Chirieac, vă rog să raportaţi constatarea nu la veniturile dumneavoastră – decente, desigur -, ci, aşa cum e normal, la salariul mediu pe economie. Nu, nu, vă implor, nu-mi repetaţi ceea ce, probabil, vă informează eternul dumneavoastră (şi nu numai) colaborator Adrian Vasilescu, fiindcă-mi ajung minciunile lui Băsescu! Dar să lăsăm naibii zarzavaturile…
Recent, dl. Isărescu ne-a făcut bau!, de după perdea, prevestind că, dacă Anglia iese din UE, va fi jale cu economia noastră. Păi, mai jale decît acum, cînd toată ziua-bună ziua sîntem anunţaţi că nu se ştie cît timp ni se vor mai putea plăti salariile şi pensiile, ce-ar putea să urmeze?! Nu, nu, vă implor, nu-mi pomeniţi de cutremure devastatoare, ori de ameninţarea rachetelor ruseşti, fiindcă sînt sătul de diversiunile lui Iohannis! Că’z doar n-om fi blestemaţi, să avem chiar atîta ghinion!
Dom’ guvernator, vă mai rog respectuos să nu mă taxaţi drept nostalgic. Aş avea curaj să pariez pe 1 RON (apropo, noi mai avem LEI?) că aţi preţuit comunismul cel puţin la fel de mult pe cît l-am urît eu. Asta, măcar pentru faptul că, pe vremea lui Ceauşescu, cînd subsemnatul avea probleme cu viza, dumneavoastră vă perfecţionaţi profesional la New York. Aşadar, nicidecum ca nostalgic, nici ca specialist în economie… Ca simplu contribuabil, gospodar echilibrat şi total apolitic, doar comparînd ce-am avut cu ce-am pierdut, vă rog să-mi risipiţi o nedumerire: cum se face că degrabă Împuşcatul, după ce a construit în neştire, şi civil şi industrial şi metrou şi vapoare şi Dunăre-Marea Neagră, fără să se atingă de salarii-pensii, a lăsat bugetul pe plus?! Iar cei ce i-au urmat la cîrmă, şi-i aşez aici, de-a valma, şi pe ăi din stînga şi pe ăi din dreapta (vorba vine – care stînga, care dreapta, stimaţi traseişti, ca să nu vă zic haimanale politice?), după ce că n-au construit mai nimic, după ce c-au vîndut-distrus ce-a construit Odiosul, ne-au îndatorat de nu mai ştim cum ne cheamă! Nici ce pod mai putem trece, fără teama că se rupe sub noi! Şi, ca să nu vă plictisesc cu pretenţiile mele absurde, v-aş mai ruga doar să ne spuneţi cum se face că raportul angajaţi/neagajaţi în muncă era de 4:1 în 1989, dar a devenit 1:4 în 2016??
Dl. Achim Irimescu, deci ministrul Agriculturii… Foarte senin, că’z doar nu senil, anunţă naţiunea că, în ultimii 5 ani de „domnie“ a lui Băsescu, au fost scoase cu camionul din ţară, şi duse în Elveţia, 35 de miliarde de euro. Aoleu!! Şi atunci, nu că-l apăr pe Băsescu, dar cîte camioane or fi plecat din ţară pînă în 2011, adică în precedenţii 21 de ani?! Şi cîte vapoare or fi cărat… Nu, nu vapoare, că nu mai avem aşa ceva. Cîte avioane or fi cărat miliardele nu doar în Elveţia, ci în Panama? Sau în Cayman-Seychelles-Cipru-Madagascar şi alte parandără… scuzaţi, alte paradisuri fiscale? În caz că, într-adevăr, aşa stau lucrurile, şi tehnocratul nu-i niţel foarte dus cu sorcova, nu mai trebuie să ne explicaţi nimic dom’ guvernator. Ne-a explicat totul, sau, mă rog, aproape totul, dom’ Irimescu. E limpede ce s-a întîmplat cu bugetul… Păi, dacă Ceauşescu a fost ciuruit, ce-ar trebui să păţească şoferii camioanelor miliardare, nemaivorbind de şeful/şefa/şefii „autobazei“?!
Pardon-scuzaţi-bonsoir, staţi o clipă, că nu-i chiar aşa! Constatînd dom’ tehnocrat că s-a lăsat cu forfotă mare după ceea ce ouase pe gaura gurii, a dat-o la-ntors. Anunţînd că, de fapt, ouase o metaforă. Dom’ Cioloş, cînd, mai acum fo 2 săptămîni, te-am anunţat şi eu că gorobeţii matale or avea multe proprietăţi, nu însă şi pe cea a cuvintelor, nu m-ai crezut. Sau, probabil, ai crezut că nu contează, Bute boxează! Boxează el, săracul, dar pierde la puncte de nu se vede. Or, aşa stînd problema, oricare alt premier, oriunde în lume, s-ar fi descotorosit imediat de alde ăştia/astea!
Dl. Klaus Iohannis, deci actualul preşedinte al scumpei noastre Patrii… Ne anunţă că s-a descotorosit de fostul şef al cancelariei cotroceniste, burtos-somnorosul Dan Mihalache. L-a promovat disciplinar, ca să spun aşa, ambasador pe nu ştiu unde. Şi-o fi dat seama, în sfîrşit!, că alarmanta prăbuşire în sondaje poate veni şi dinspre direcţia cu pricina, personajul fiind (părere strict personală), să nu spun dizgraţios, dar în nici un caz aducător de procente. Vi-l amintiţi cum păşea, lăbărţat, măreţ, rîzînd stupid, pe locul tragediei de la „Colectiv“? Adăugînd capul prăvălit pe spătarul scaunului, într-o vizită la nivel înalt, iată portretul-robot al demolatorului de imagine! Chiar aruncînd o parte din lest, mai poate lua înălţime montgolfierul iohannescian? Greu spre imposibil, confirmîndu-se pas cu pas zicala Nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cin’se nimereşte. Cine va beneficia de milioanele băgate-n Cotroceni şi-n Neptun? De viitorul avion? De maşinile de lux? Sper să urmeze un cetăţean cumpătat, nedorindu-şi avion şi partid personal, neblocînd şoselele cu hiperbolizata coloană oficială, mergînd, modest, alături de ţara situată în coada Europei din punct de vedere financiar. Care cetăţean, nu să-şi ducă singur umbrela, precum Obama în Cuba. Dar măcar – ţîfne de provincie mică – să nu-şi arunce pardesiul pe capota maşinii, în altă vizită la nivel înalt, iritat de faptul că un aghiotant nu i-l luase din mînă.
Dl. Traian Băsescu, deci fostul preşedinte al scumpei noastre Patrii… Actualmente nu preşedinte de scara blocului, cum l-a luat peste picior un ziar dibaci, ci preşedinte al M.P. Nu, nu Military Police, cum s-ar grăbi cîrcotaşii să afirme, ci al Mişcării Populare. Auzind dumnealui ce-a ouat numitul Irimescu, a intervenit, în direct şi la ore de vîrf, cu alt anunţ important: inconştientul, adică ministrul Agriculturii, este „un mincinos şi un delator neruşinat!!“. Păi, mult stimate şi iubite dom’ preşedinte, ori e mincinos, ori e delator! DEX-ul ne anunţă, pe înţelesul tutulor, că una-i una, iar alta-i alta! Minciună a fost cînd aţi anunţat dumneavoastră că nu vă atingeţi de pensii! Dar dacă tehnocratul e delator, cum aţi afirmat, se schimbă modificarea; înseamnă că n-a minţit, ci a ciripit un adevăr. Adică miliardele au plecat, pe bune, în Elveţia. Una sau alta, ajungem, inevitabil, la 2 clasici – Mihai Eminescu şi Gigi Becali: adunăm două cete large, apoi, pac-pac, înţelegi?, puşcăria sau casa de nebuni! Fără să le dăm foc, şi fără copertină, că ne amendează ISU!
Madam Alina Gorghiu ne anunţă, textual: litera şi spiritul Constituţiei spune că… Măi, femeie bărbătoasă, bine că nu te-a auzit intelectualu’ Prigoană, că-ţi ardea imediat una cu pliciu’! N-avem ce-i face, seralu’ nu prea iartă… Şi totuşi, este Gorghiu şi Blaga copreşedinţi? Esteee!
Dl. Dan Suciu, deci purtătorul de cuvînt al guvernului… Ne anunţă, ritos, că vom face, vom drege, de credeam că vorbeşte însuşi Dacian Cioloş! VOM… Pe de o parte, vorba lui Arşinel, daţi-i ceva de vrăjeală, fiindcă nu vor face şi nu vor drege prea multe. Dacă era să facă, ar fi dat ceva semne pînă acum; s-ar fi luat vreo decizie majoră, s-ar fi aprobat vreo investiţie care să asigure locuri de muncă, ar fi simţit şi românaşul o cît de mică binefacere la buzunar. După umila mea părere, tehnocraţii nici nu prea mai au cum să facă şi să dreagă, purceaua fiind moartă-n coteţ. Dar nu la trista dispariţie a purcelei mă refer, ci la formulările purtătorului de cuvînt, devenite adevărat tic verbal. Acest VOM se doreşte cumva a fi pluralul Majestăţii, ori purtătorul cuvintelor e şi el ministru în toată regula, cotă parte, cu putere de decizie la ce se va face şi se va drege?
Am fost ani de zile purtătorul de cuvînt al Federaţiei de Fotbal. Un organism mai simpatizat pe vremea lui Hagi-Petrescu-Popescu decît actualul guvern. Am făcut sute, poate mii de anunţuri, dar nu mi-am permis niciodată să mă introduc în ecuaţie. Prezentam presei ce s-a hotărît, ce se va face, ce s-a modificat în regulament. La modul impersonal. Nu mă dau de exemplu, consider doar că acesta e rolul unui comunicator. Aaa, dacă mai are şi puţină carismă, dacă, pe lîngă informaţii seci, mai ştie – vorba Andreei Esca – să facă şi un spirit de glumă, să destindă niţel atmosfera, bravo, Gogule, ăsta-i omul! Dar aşa, şi privire fixă şi VOM, nu prea dă bine „pe sticlă“.
Apărăăă Duckadaaaam!… Am cîştigat Cupa!!… Prin vocea lui Coca Cosma Teoharie, acum ni se anunţă respectiva strigătură drept una de referinţă în palmaresul Radioului Naţional. Instituţie căreia, evident, îi acord toată consideraţia, la fel ca milioanele ei de ascultători. Atîta doar că, în mai 1986, CCT a strigat cu totul altceva: Apărăăă Duckadaaam! Ne-am calificat în finală!! După care, probabil trăgîndu-l cineva de mînecă, a dat-o la rectificat. Şi el, atunci, şi Radio România, acum. Aşadar, istorica strigătură a fost, de fapt, o gafă istorică.
Să nu credeţi că am ceva cu CCT, dimpotrivă, îl apreciez. A fost un comentator remarcabil, pornit de jos, după cum singur a declarat, şi impunîndu-se apoi prin forţe proprii. N-a ajuns un super-star, precum Ion Ghiţulescu sau Raul Bart, ca să dau timpul înapoi, spre anii ’50. Poate că nu s-a apropiat nici de „pionierul“ Radu Neaţă Vasilescu, acest Aurel Vlaicu al comentariului sportiv, dar a lăsat ceva în urma lui. Pe de altă parte, numai cel ce n-a transmis un meci în direct n-a greşit niciodată. Sigur, nu-i poate fi acceptată explicaţia dintr-un interviu, cum că a-ncurcat borcanele din cauza oboselii şi a faptului că stătuse toată ziulica prin parcuri, neavînd cameră la hotel. Aduce cu scuza tragi-comică a lui Traian Băsescu – vezi Doamne, i-a tremurat mîna pe paharul de bere din cauză că… strînsese multe, foarte multe mîini ale admiratorilor! Dar am deviat de la subiect: a greşi e omeneşte, a persevera e diabolic. Una e să greşeşti, cu totul altceva e să vopseşti gardul, făcînd, dintr-o gafă impardonabilă, o emblemă a marilor izbînzi radio.
Vodafone… Sînt sunat la telefonul mobil, o voce robotică prevenindu-mă că urmează un anunţ important al societăţii respective. „Apăsaţi tasta 1!“ – îmi porunceşte vocea, iar eu mă conformez, cu un pui de speranţă în suflet şi-n portofel. Credeam că, cine ştie?, mi-or fi acordat vreo bonificaţie, vreun premiu de fidelitate, după atîţia ani în care, vorba aia, semnez condica la ei. Ţi-ai găsit! „Vă anunţăm că trebuia să vă achitaţi abonamentul pînă în data de 6 aprilie, iar azi sîntem în 8 aprilie. Dacă nu doriţi să aveţi neplăceri, prezentaţi-vă imediat la un ghişeu Vodafone!“ Sau cam aşa ceva… Într-adevăr, uitasem să-mi plătesc abonamentul. Şi totuşi, nu vă e, măi, aceştia, ruşinică?! Păi, cînd mi-aţi făcut n-şpe figuri supărătoare, cînd, altădată, din vina unui angajat căscat, mi-aţi închis telefonul exact în perioada Anului Nou, de ce n-aţi fost la fel de prompţi?! Au trecut zile-n şir pînă m-aţi băgat în seamă, iar eu nu v-am somat cu niscai neplăceri pe la Protecţia Consumatorului! Poate că, în alte condiţii, nu m-ar fi deranjat cine ştie ce anunţul ăsta, e posibil să mă fi găsit voi gata sîcîit de anunţurile sus amintite… Nu stau acum să fac psihanaliză, doar formulez un contra-anunţ: de cum îmi expiră abonamentul Vodafone, mă transfer la o altă societate de telefonie mobilă! Una care-şi respectă abonaţii. Fără supărare. Iar ca dovadă că nu sînt supărat pe nici un anunţător, vă-ntreb cu toată dragostea: ştiţi bancul cu raţa?

SORIN SATMARI

COMENTARII DE LA CITITORI