Apel la unitatea forţelor naţionale

in Lecturi la lumina ceaiului

Stimaţi compatrioţi,

Mă prezint, din nou, în faţa voastră, cu aceeaşi inimă curată ca în prima mea campanie electorală – cea pentru alegerile locale, din primăvara anului 1992. Atunci, în pofida atîtor greutăţi şi nemulţumiri, încă existau un elan romantic, un cavalerism în relaţiile umane. Trăiau oameni importanţi, care au făcut ceva pentru ţara asta: scriitorii Eugen Barbu, Fănuş Neagu, Adrian Păunescu, Marin Sorescu, Romulus Vulpescu, Mihai Ungheanu, istoricul Mircea Muşat, generalii Valeriu Buzea, Ioan Alexandru Munteanu, Victor Voichiţă, ziaristul Aristide Buhoiu, regizorii Sergiu Nicolaescu, Geo Saizescu, Andrei Blaier, actorul Ştefan Iordache şi mulţi alţii. Toţi erau prietenii mei. Cu toţi mă sfătuiam, deseori, în probleme majore, de ordin social şi cultural. În aceşti ani s-au întîmplat multe şi au trecut în lumea umbrelor atîtea valori. Desigur, viaţa a mers înainte şi fără aceşti oameni, dar a mers prost şi ţara s-a îndreptat într-o direcţie greşită.

Total greşită. Parcă ispăşim blestemul uciderii în Sfînta Zi de Crăciun, cînd serbăm Naşterea Mîntuitorului, a unui om care a făcut destule greşeli, fără îndoială, dar în comparaţie cu diletanţii şi şarlatanii care i-au luat locul apare ca un om pozitiv – de-aia îl şi regretă românii. Fireşte, nu mă încălzeşte cu nimic că am avut dreptate şi că toate semnalele mele de alarmă s-au dovedit a fi corecte. România se confruntă, azi, cu aceleaşi trei mari probleme ca acum un sfert de veac:

1) problema nivelului de trai;

2) problema corupţiei;

3) problema naţională.

Nu este nici timpul, nici locul să stabilim cine e vinovat de dezastrul ţării; românii ştiu foarte bine şi nu mai pot fi induşi în eroare. Ţara e vraişte şi totul merge din rău în mai rău. În loc să luăm ce era bun în socialism şi în capitalism, am luat ceea ce e mai rău. Ca la noi, la nimeni. Dar acest ciclu blestemat, de 25 de ani, trebuie să ia sfîrşit. Şi va lua. Numai şi numai pentru simplul fapt că mai rău de atît nu se poate. Eu am încredere deplină în forţa de regenerare a Neamului Românesc, care a mai trecut prin răspîntii istorice de un dramatism copleşitor, aşa cum au fost anii 1917 şi 1940, dar, aidoma unui miraculos fluviu subteran, a ieşit la lumină şi a învins. Cred în înţelepciunea oamenilor maturi, pe care încercările vieţii i-au ajutat să distingă binele de rău. Şi mai cred şi în patriotismul năvalnic al tineretului, care nu vrea să-şi ia lumea în cap, ci să trăiască într-o ţară normală, prosperă, demnă şi respectată în lume. Am spus-o şi o repet: România nu are voie să fie o ţară săracă! România e una dintre cele mai bogate ţări în resurse naturale, şi mă refer, în primul rînd, la aur, argint, uraniu, la alte metale rare, la petrol, gaze, marmură, lemn. Şi eu ştiu bine ce vorbesc. Studii ştiinţifice sub egida ONU au stabilit că această ţară cu pămînt fertil, cu un bogat regim hidrografic, cu ieşire la Mare, cu Delta celui mai viguros fluviu al Europei – poate hrăni 82.000.000 de locuitori.

Din păcate, după 25 de ani de tranziţie către haos, importăm cca. 75% din necesarul de hrană. Au ajuns turcii să ne facă pîine, mai mare ruşinea! Nişte mafioţi băştinaşi şi străini tot încearcă să jefuiască marile comori cu care ne-a dăruit Dumnezeu. M-am luptat, din răsputeri, cu aceste bande de crimă organizată. Am fost, timp de 16 ani, senator al României, adică 4 legislaturi, şi 5 ani membru al Parlamentului European. Mă mîndresc nu numai cu faptul că am contribuit, ca şef de partid, la integrarea României în Uniunea Europeană – aceasta fiind singura direcţie corectă, de altfel – dar eu am redactat TOATE documentele importante, necesare acestui proces, începînd cu faimoasa Scrisoare de la Snagov, din 1995, şi continuînd cu Scrisorile de intenţie pe care le-am primit de la premierul Mugur Isărescu, în anul 2000, şi de la preşedintele Ion Iliescu, în anii 2002 şi 2004, pe care le-am rescris. Unii au uitat, sau poate că nu au ştiut niciodată, dar pentru aderarea ţării era nevoie de consensul tuturor forţelor politice parlamentare, iar eu, ca preşedinte fondator al Partidului România Mare, am asigurat acest consens. Acolo, în Europa civilizată, e locul României! Cine spune altceva nu e slab de minte, ci e un duşman al acestei ţări. Ca sociolog şi istoric cred că am o reprezentare exactă a lucrurilor. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, în iunie 2009, am devenit membru al Parlamentului European. Nu am aderat la nici un grup politic şi nici n-am solicitat aşa ceva, pentru simplul motiv că nu sînt nici socialist, nici liberal, nici ecologist. Eu am fost şi am rămas ceea ce fuseseră iubiţii mei părinţi: un creştin patriot. Fiindcă Dumnezeu lucrează prin mijlocirea ţărilor şi a popoarelor. Iar eu cred într-o Europă a Patriilor, după cum spunea unul dintre fondatorii actualei arhitecturi continentale, generalul Charles de Gaulle.

Ca independent, nu prea beneficiezi de multe minute la microfon, dar tot am reuşit să rostesc 31 de discursuri. Au fost discursuri adevărate, nu chestiuni procedurale, de aflare în treabă. Despre ce am vorbit? Despre ţara noastră, devastată de corupţie şi anarhie. Despre locul României în lume. Despre morală şi religie. Mă bucur că am reuşit ca, la 5 mai 2010, să influenţez, decisiv, votul în Aula de la Strasbourg împotriva utilizării cianurilor la Roşia Montană. Ţin minte cu precizie data, fiindcă acela a fost un moment de hotar în Istoria modernă a României. Rezoluţia adoptată atunci de Parlamentul European, cu un vot covîrşitor, avea să capete valoare de Lege şi toată lumea a trebuit să ţină seama de ea. Fireşte că şi oamenii din Munţii Apuseni au dreptate, fiindcă vor locuri de muncă, dar fondul problemei e acesta: aurul, argintul, uraniul şi celelalte uriaşe bogăţii trebuie exploatate raţional, şi fără distrugerea mediului, exclusiv în folosul Poporului Român, nu al Mafiei străine. Nici o ţară din lume nu renunţă la bogăţiile sale! Românii sînt minţiţi, sistematic, prin ascunderea, sau falsificarea adevărului: la Roşia Montană nu sînt doar 200 de tone de aur, ci aproximativ 4.000 de tone (pepite, filoane, vîltori şi pereţi întregi), precum şi 300 de tone de uraniu, de cea mai bună calitate. Am mai vorbit, de la microfonul înaltului forum continental, despre degradarea Justiţiei din România, care pedepseşte, cu ani grei de temniţă, oameni nevinovaţi, dar îi face scăpaţi pe tartorii care vă înfometează pe voi. Am demascat, de mai multe ori, apucăturile barbare, de fraudare a alegerilor, care au devenit o boală foarte periculoasă, din pricina căreia românii sînt tot mai scîrbiţi de politică. Am atacat, de asemenea, Mafia din fotbalul românesc, care a năpăstuit echipe de mare tradiţie, cum sînt Politehnica Timişoara şi Universitatea Craiova.

De altfel, iată cîteva dintre titlurile discursurilor mele, rostite la Bruxelles şi Strasbourg: „Salvaţi România!; S.O.S. Poporul Român!“; „Avem datoria să apărăm vestigiile sacre ale tuturor religiilor“; „Masacrarea cîinilor din România trebuie să ia sfîrşit!“; „De la exportul de Revoluţie la exportul de Faliment“; „Parlamentul European a oprit Cernobîlul de la Roşia Montană“; „Acuz corupţia şi şantajul din Occident!“; „Expulzarea ţiganilor – o ruşine a Secolului XXI“; „România este desfigurată de Mafia din Justiţie şi Poliţie“; „Peştera Sfîntului Andrei – marcă a Patrimoniului European“; „În România, absolut toate alegerile sînt fraudate“; „Nutresc speranţa că F.M.I. nu vrea să ia locul Al-Quaida“; „La Mulţi Ani, America, oriunde te-ai afla!“; „Aceasta e cauza principală a crizei mondiale: pe Planetă trăiesc circa 1.500 de miliardari în dolari!“; „Sondajele de opinie mincinoase reprezintă uvertura fraudelor electorale“; „Apel către poliţiştii şi jandarmii de pretutindeni: nu-i mai loviţi pe protestatarii paşnici!“; „Ajutaţi România să nu fie teleportată în fundul Africii!“; „Laszlo Tökeş e un duşman nu numai al României, ci şi al Europei Unite“.

Permiteţi-mi să prezint titlurile celor 9 volume pe care, în aceşti 5 ani, le-am tipărit sub egida Parlamentului European: „Europa Creştină“ (în 3 volume); „Quo Vadis Europa?“ (în 2 volume); „Europa Naţiunilor“ (în 2 volume); „Europa Unită are nevoie de o mare reformă“ (în 2 volume). Aceste cărţi se află, acum, în toate marile biblioteci ale lumii, fiind considerate contribuţii importante la mai buna cunoaştere a proiectului luminos al Europei Unite. Activitatea mea, în aceşti 5 ani rodnici, este îmbogăţită şi de semnarea unui număr impresionant de Declaraţii Politice, precum şi de redactarea mai multor Mesaje şi Scrisori Deschise, în principalele limbi de circulaţie, pentru eliberarea din închisoare a Iuliei Timoşenko (le-am scris domnilor Dmitri Rogozin şi Serghei Lavrov), pentru împiedicarea organizaţiei revizioniste UDMR de a deschide un fel de ambasadă (?!) la Bruxelles a aşa-zisului Ţinut Secuiesc etc. Aşa cum se vede, am abordat teme majore, unele cardinale – nu fleacuri. Nu mai vorbesc de primirea în audienţă, în cabinetele mele europarlamentare de la Bruxelles, Strasbourg şi Bucureşti, a unui mare număr de solicitanţi români şi străini, sau despre contactele pe care le-am avut, la cererea lor, cu conaţionali de-ai noştri care lucrează în Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie, Israel. Cei care mă cunosc îndeaproape ştiu bine că sînt un om foarte activ, care munceşte, în mod idealist, dublu în comparaţie cu alţii.

Dragi români,

La 25 mai sînteţi chemaţi să vă daţi votul pentru un nou Parlament European. Partidul România Mare nu v-a minţit şi nu v-a dezamăgit niciodată. Nu vă luaţi după sondajele de opinie toxice, care încearcă să vă descumpănească şi să vă inducă în eroare. La ora la care vă vorbesc, PRM are circa 15% în sondajele reale şi scorul său creşte, de la o săptămînă la alta. Şi e firesc să fie aşa pe vreme de criză internă şi internaţională, fenomen înregistrat şi cu alte formaţiuni din Europa. Nu noi sîntem extremişti, ci aceia care vă umilesc, vă taie pensiile şi salariile, distrug locurile de muncă, îi risipesc pe români în cele patru zări, încît rămîn copiii lor acasă, cu ochii în lacrimi şi inima arsă de dor. Aceşti pretinşi politicieni vă cer, din nou, votul. Ca să facă ce? N-au avut atîtea ocazii pînă acum? Căutaţi-i la averi şi veţi înţelege care a fost singura lor grijă. De ani de zile, unii îşi bagă rubedeniile, nevestele, partenerii de afaceri în structurile politice ale Ţării şi ale Europei. Puteţi compara şi singuri: face PRM aşa ceva? Răspunsul se vede cu ochiul liber. Fie numai şi acest aspect dacă va fi analizat de voi şi tot e o dovadă că patrioţii români diferă de şmecherii puşi pe căpătuială. Mafia nu ştie ce să mai scornească pentru a distruge, sau a micşora forţa Partidului România Mare. Aşa s-a întîmplat şi în anul 2000, perioadă, de asemenea, de criză severă. Mie mi s-au fabricat vreo 40 de procese. Eram creditaţi cu 4%, în august 2000. Dar au venit alegerile şi PRM a recoltat peste 21% din voturi, iar eu am intrat în finala alegerilor prezidenţiale, care, după cum se ştie, mi-au fost furate. Acum, în 2013-2014, s-a încercat confiscarea, sau măcar spargerea PRM, printr-o diversiune ridicolă. Unii membri şi simpatizanţi ai noştri au fost minţiţi. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, adevărul a ieşit la lumină şi am învins forţele răului, care încercau să fure partidul şi să-l vîndă altora, pe o mare sumă de bani. Apoi, s-a încercat să fim împiedicaţi să ne prezentăm la alegeri, prin nişte tertipuri şi pretexte penibile. Am rezolvat-o şi pe asta, la Tribunal. Eu nu sînt un om răzbunător, iar cei care mă cunosc ştiu asta. Fac apel la unitatea partidului, a tuturor forţelor naţionale. Îi chem înapoi pe „fiii rătăcitori“, care s-au lăsat amăgiţi de sirenele mincinoase ale unor impostori. Impostori care n-au auzit de aforismul lui Lucian Blaga: „Cu penele altuia te poţi împodobi, dar nu poţi zbura“. E imposibil să ucizi un partid de lider – ar trebui, pentru asta, să ucizi liderul, ceea ce, în cazul meu, e imposibil, fiindcă eu sînt un luptător şi un incoruptibil.

Fraţi români, votaţi-i pe cei care n-au fost la Putere şi nu pot fi acuzaţi de starea de „leşin naţional“ în care se află ţara. Forţele PRM sînt intacte. Am scăpat de nişte uscături, ceea ce ţăranii români şi gospodinele numesc „curăţenia de primăvară“. Mă întreabă unii dacă voi candida nu numai la Parlamentul European, ci şi la Preşedinţia României, în noiembrie. Bineînţeles că voi candida şi timpul lucrează pentru mine. Lozincile noastre la aceste noi alegeri sînt:

* Avem o singură salvare:

Votaţi România Mare!

* Fraţi români, veniţi cu noi

Să scăpăm Ţara de ciocoi!

* PRM face Dreptate,

Pace şi Prosperitate!

* PRM şi vrea, şi poate!

Ţara, mai presus de toate!

* Haideţi să zdrobim Mafia!

Să renască România!

* Fraţilor, veniţi cu noi

Să ne luăm ţara înapoi!

* Soarele din nou răsare

Votaţi România Mare!

 

Corneliu Vadim Tudor

24 aprilie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI