Apel pentru desfiinţarea „Uniunii Scriitorilor din Puşcãrii“ (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Filip Florian: „Sîntem ţara în care unica rezidenţã de creaţie e puşcãria“

Acesta vorbeşte despre un paradox al societãţii româneşti. „Paradoxul foarte trist este cã în aceeaşi ţarã, scriitorii adevãraţi sînt dispreţuiţi ca nicãieri în lume. Am tot spus-o şi nu am sã obosesc sã o spun: sîntem singura ţarã din Europa în care nu existã bursã de creaţie, rezidenţã de creaţie. Nu este cazul sã dau exemplul Germaniei, unde sînt mii pe an, sau al Elveţiei, dar pot sã dau exemplul Albaniei, Macedoniei, Bosniei-Herţegovina. State de nivel teoretic ca al nostru sau mai jos decît al nostru, care au înţeles cã fãrã o rezidenţã de creaţie nu se poate ca o literaturã sã meargã înainte. Sîntem ţara în care unica rezidenţã de creaţie e puşcãria şi, bineînţeles, numai pentru aleşii sorţii. Dacã un hoţ de zahãr, de linguriţe se apucã sã scrie cu adevãrat, sînt convins cã ãluia nimeni nu îi va reduce pedeapsa, pentru cã nu va putea sã publice niciodatã ce pune pe hîrtie acolo. Ruşine e puţin spus, e absolut strigãtor la cer ceea ce se întîmplã! Şi, culmea, coincide cu acest dispreţ lung, nesfîrşit, uluitor, faţã de scrisul în sine“, crede Filip Florian.

Marian Popescu: „Lucrurile sînt absolut penibile“

Preşedintele Comisiei de Eticã a Universitãţii Bucureşti crede cã ar trebui eliminatã posibilitatea ca deţinuţilor sã li se reducã pedeapsa pentru cã au scris cãrţi în închisoare. „A pune în seama unui singur cadru didactic, cum s-a întîmplat în cazul Copos, girul ştiinţific este puţin ciudat. Caracterul ştiinţific al unei lucrãri este apanajul lumii universitare şi al lumii cercetãrii. Numai acolo se vorbeşte despre lucrare ştiinţificã şi aceste douã lumi, care îşi corespund una alteia, au filtrele proprii. Ca sã publici o lucrare recunoscutã nu poţi sã ai o singurã persoanã care spune, da, domn’e. Ce apare neclar este cum poate avea acces la documentare deţinutul, astfel încît sã realizeze o lucrare de nivel ştiinţific, ştiut fiind faptul cã trebuie sã ai acces la baze de date, articole ştiinţifice, cãrţi, iar deţinuţii nu au voie sã primeascã stickuri şi scriu de mînã. Lucrurile sînt absolut penibile“, aratã şeful Comisiei de Eticã.

Nicolae Manolescu: „Sînt scriitori de vagoane“

Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îşi aminteşte de vremea comunismului, cînd în nomenclatorul meseriilor apãrea un singur tip de scriitor, acela de vagoane. „Limba franceza distinge între scriitor şi scribãlãu. Eu cred cã ei sînt nişte scribãlãi de vagoane. Şi sã nu-mi spunã mie Dinel Staicu, care şi-a plagiat teza de doctorat, cã acum a scris 10 cãrţi. E de necrezut. Sau Meme Stoica. Acesta are un vocabular redus la 4 înjurãturi şi 3 scuipãturi, şi a scris 4 cãrţi?! Sînt scriitori de vagoane. Aici ar trebui modificatã legea. Este o farsã îngrozitoare. Dacã vrei sã îi laşi pentru bunã purtare e una, dacã vrei sã îl eliberezi pe Stoica pentru cã a fãcut o echipã de fotbal la Jilava şi a cîştigat lupta dintre închisori, e alta. Sã mã ierte Dumnezeu, de altfel, el a pus pe blog o postare în care a fãcut trei greşeli în patru rînduri. E o imposturã îngrozitoare, e de pus capãt. E bãtaie de joc“.

Cristian Rapcencu: „Nu cred cã poţi sã aloci mai puţin de şase-şapte luni unei lucrãri“

Cristian Rapcencu este lector universitar doctor la Departamentul de Contabilitate şi Audit din cadrul ASE Bucureşti, asociat în cadrul S&R Accounting Leader şi autor al mai multor lucrãri din domeniul economic. Crede cã o singurã persoanã nu este în mãsurã sã stabileascã dacã o carte are sau nu caracter ştiinţific. „Înainte era o comisie ştiinţificã. Aceasta analiza lucrãrile. Acum ştii un profesor mai bun, ţi-a fost vecin, ţi-a fost cumnat, hai, dã-mi şi mie o semnãturã pe un referat şi de aici caracterul ştiinţific. Avînd în vedere cã am scris douã cãrţi şi mai multe ghiduri, nu cred cã poţi sã aloci mai puţin de şase-şapte luni unei lucrãri. Ar trebui fãcutã o comisie la nivelul Ministerului Educaţiei, alcãtuitã din mai multe persoane, nu dintr-una singurã. Pentru cã atunci cînd este o singurã persoanã, poţi sã o influenţezi. Ce sã zic, cã poţi sã o şi cumperi?!“.

Sfîrşit

Raluca Ion

COMENTARII DE LA CITITORI