„Arde“ Moldova! (1)

in Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

Republica Moldova, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa constituie o problemă istorică, dureroasă pentru România, care astăzi dobîndeşte o actualitate evidentă. Avem în vedere că Republica Moldova „nu este lăsată“ să se organizeze în interior, să-şi consolideze instituţiile de stat şi să-şi edifice democraţia şi statul de drept în parcursul său spre UE. De cine nu este lăsată? Aici, răspunsul trebuie bine nuanţat, întrucît problema trebuie bine, corect şi complet clarificată.

În primul rînd, autorităţile române, preşedinţii, premierii, partidele politice, politicienii şi guvernele nu au insistat pe parcursul mandatelor lor şi nici nu s-au preocupat în acest sens pentru elucidarea definitivă a problemelor teritoriale ce privesc ţara noastră. După cum se cunoaşte, 1940 a fost anul marilor rapturi teritoriale pentru România, cînd pierdea cca. 60.000 kmp şi o populaţie de peste 7 milioane de locuitori, în mai puţin de 3 luni (26 iunie – 7 septembrie 1940), sub regimul dictaturii regale a lui Carol al II-lea. Ca şi acum, conducătorii noştri de atunci nu au făcut nimic pentru a opri nedreptatea făcută teritoriului României de ruşi în complicitate cu nemţii. De la Marea Unire din 1918 trecuseră numai 22 de ani şi românii se vedeau iar divizaţi, pierzînd Ardealul de Nord, Bucovina, Basarabia şi Ţinutul Herţa. Trecînd peste istoria acelor ani zbuciumaţi pentru naţiunea română, putem afirma, cu just temei, că România acelor vremuri a acceptat prea uşor ultimatumul sovietic, prin care pierdeam teritoriile din Nord şi Est, iar consecinţele se văd şi astăzi, după 75 de ani, cînd Moldova „arde“ şi nu îşi poate menţine stabilitatea şi independenţa de stat din cauza unor forţe externe. Ruşii, veşnicii noştri „prieteni“ şi nemuritori i-au îndemnat pe unguri şi bulgari să revendice şi ei teritorii româneşti (Ardealul şi Cadrilaterul), provocînd alte pierderi grave pentru România.

Dacă la sfîrşitul războiului, Ardealul a revenit de drept la Patria-Mamă, celelalte pierderi teritoriale nu au fost nici pînă astăzi recuperate de România. La 31 decembrie 2015, s-au implinit 97 de ani de la revenirea Bucovinei la România, iar în 2018, vom sărbători centenarul Marii Uniri de la 1918. După cum se vede, toate aceste evenimente sînt umbrite de ceea ce se petrece în prezent în Republica Moldova. De ce? Pentru cine? Cui folosesc aceste incidente grave, care pot anunţa evenimente de genul celor din Ucraina? Este limpede că „ţarul de la răsărit“ doreşte refacerea Uniunii Sovietice, pe seama altor teritorii şi indiferent de numărul victimelor. Ce fac autorităţile române, preşedintele „lucrului bine făcut“, dar inutil, sau „premierul tehnocrat“ vîndut PSD şi PNL, numai pentru a-şi păstra funcţia? Răspunsul este unul singur şi obiectiv. Nu fac nimic şi nici nu vor să se implice, aşteptînd ca Istoria să rezolve problemele, cum spune românul, „cum o da Dumnezeu“.

Dar noi, oamenii patrioţi şi de bună-credinţă, ştim că Bucovina şi Basarabia sînt pămînturi româneşti, rîvnite de duşmanii lor de veacuri, şi trebuie să ne opunem, în toate formele şi prin toate mijloacele, pentru a bloca încercările de pierdere a independenţei, suveranităţii şi a integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Din păcate, şi Puterea, şi Opoziţia de astăzi din România nu se ridică la nivelul bravilor români (oameni simpli şi politicieni) din 1918, care au realizat Statul Unitar Român – România Mare, şi nici nu concordă cu aspiraţiile seculare ale românităţii, uitînd că spiritul naţional unic şi conlucrarea spirituală trebuie întreţinute. Astăzi, este momentul să intervenim, în evenimentele din Republica Moldova, prin preşedinte, premier, Societatea Civilă. În momentele electorale, sau cînd este vorba de interese de partid, politicienii, mai ales cei de la vîrful conducerii din România, fie de stînga, fie de dreapta, sufocă Moldova cu vizitele şi protocoalele lor pentru a atrage electoratul. Să nu uităm nici de promisiunile deşarte, de milioanele de euro, promise Moldovei şi apoi retrase „cînd şi-au văzut sacii în căruţă“, cum spun bunicii noştri de la ţară, neafectaţi de „băsism, pesedism, iohannism sau cioloşism“. Omul de rînd suferă şi strigă după ajutor pentru fraţii noştri din Moldova, dar politicienii nu aud, ei fiind preocupaţi de alegeri, de întocmirea listelor de candidaturi şi de apărarea propriilor averi în faţa „cătuşiadei“ pornite pe drept de DNA împotriva lor. La alegeri, să strigăm „jos cu ei, rudele şi prostituatele lor“.

(va urma)

Petre Răcănel

COMENTARII DE LA CITITORI