„Arde“ Moldova! (2)

in Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

Ce se întîmplă astăzi în Republica Moldova este rezultatul incompetenţei şi lipsei de patriotism a tuturor politicienilor români, indiferent de culoare. Ei nu au făcut ce trebuie, aşa cum au spus americanii cînd au fost întrebaţi, în 1990, după Revoluţie, despre unirea României cu Republica Moldova. Potrivit americanilor, din surse sigure de la MAE, România şi Republica Moldova, cu ocazia Declaraţiilor de Independenţă, trebuiau să declare şi unirea acestora, într-un singur teritoriu, act ce trebuia consfinţit de Parlamentele de la Bucureşti şi Chişinău. Astfel rămînea în Istorie încheierea acestei uniri, pe care nimeni nu o mai putea desface, aşa cum au spus SUA. Acum este tîrziu, este vorba de interese, orgolii şi funcţii.

Reîntregirea României este împiedicată astăzi de politica neoimperialistă a Rusiei, sub conducerea „ţarului de la Kremlin”, precum şi de unii politicieni veroşi de la Chişinău, jumătate români şi jumătate ruşi, sau chiar numai ruşi, care au interese mari economice şi politice la Moscova şi joacă doar după muzică rusească, probabil „kazacioc fără noroc“.

În România sînt destule voci, între care şi eu, Petre Răcănel, preşedintele Federaţiei „Societatea Civilă Românească”. Noi îndemnăm insistent şi patriotic la „reluarea activităţii de massă în problema reîntregirii României şi acţiuni eficiente în condiţiile de astăzi“. Aşa este, politicienii ar trebui izolaţi, se înţelege, doar cei care nu doresc unirea cu Republica Moldova, iar Societatea Civilă să formeze grupuri de presiune şi acţiune în ţară şi în afară.

Reîntregirea ţării ar rezolva automat şi problemele actuale din jurul Republicii Moldova, create şi întreţinute de Rusia. Cei care neagă posibilitatea reîntregirii României sînt politicieni „absenţi la datorie“, motivînd ba că îi supărăm pe ruşi, ba că cele două ţări încă nu sînt pregătite economic pentru unire, ba că îi aducem pe ruşi în România cu mîna noastră, sau „de ce să ne unim două sărăcii“, cum spunea „tristul“ preşedinte moldovean. Ce putem spune astăzi, mai aplicat la ceea ce se întîmplă în Republica Moldova? Că România, mai ales politicienii săi, se face vinovată că a lăsat Moldova singură, mimînd doar un soi de ajutor pentru asocierea acesteia la UE. De fapt, nu s-a făcut nimic, ci s-au obţinut voturi, începînd cu marele „jucător“ Băsescu, că preşedinte nu a prea fost. Asistăm şi azi, cu pasivitate, la tot ceea ce se întîmplă în Republica Moldova. Există unele reacţii, dar ineficiente, doar formale. Autorităţile române şi Societatea Civilă se ocupă de alte probleme importante, de altfel, dar care mai pot aştepta, neluîndu-se în calcul evenimentele de la Estul graniţei cu România, care par să escaladeze şi să se transforme într-un conflict armat. Klaus Iohannis, preşedintele nostru germano-român, „al lucrului făcut bine, dar nefolosit“, s-a grăbit să-l felicite pe noul ales, Pavel Filip, şi pe miniştrii guvernului său, dar luptele de stradă încă nu s-au încheiat. Mocneşte furia oamenilor, care vor adevăr, şi dreptate, şi democraţie reală. Ceea ce se vrea de către unele forţe oculte este, de fapt, ca Armata rusă să intervină, la fel ca în Ucraina, după care să ocupe Moldova. Acesta este visul lui Putin, să refacă vechea URSS şi, dacă se poate, să anexeze şi noi teritorii la imperiul rus, cum ar fi această mică republică. Un asemenea moment, de insecuritate la frontiera UE şi NATO, ar trebui să le dea de gîndit parlamentarilor noştri, care au altă preocupare importantă, să-şi mărească lefurile şi pensiile, sau cum să beneficieze de cît mai multe avantaje materiale din poziţia politică pe care o ocupă. Nu se gîndesc că fraţii noştri de peste Prut s-au cam săturat de oligarhii proruşi şi de cei români, de mafioţii care fură cu miliardele. Românii moldoveni au ieşit în stradă să-şi strige nemulţumirile şi să blocheze acţiunile unor indivizi care fac legea după bunul lor plac, afectînd stabilitatea Moldovei. În acest haos creat intenţionat, Guvernul Filip a trecut de Parlament şi a depus, în secret, jurămîntul în faţa preşedintelui Nicolae Timofti. Ştim că partidele proeuropene au fost cît se poate de performante în ceea ce priveşte parcursul european al Moldovei, şi-au asumat unele principii de modernizare şi reformă, economia fiind prioritatea importantă a ţării. Din păcate, din cauza corupţiei, una dintre aceste forţe proeuropene nu a reuşit să îşi demonstreze legitimitatea politică în faţa cetăţenilor Republicii Moldova. Desigur, ştim că au fost şi influenţe din sfera externă, de la Moscova, mai exact, formaţiuni ca Partidul Patria Noastră şi Partidul Socialist încercînd să se impună pe scena politică din Republica Moldova. Văzînd că au eşuat, acestea incită la revolte, dorind repetarea scenariului Maidanului din Ucraina. Republica Moldova, sora noastră, furată printr-un tratat nemilos, Molotov-Ribbentrop, este tamponul sau spinul în coasta Kremlinului, care se vrea cît mai aproape de România, mai ales cînd americanii ne fac curte prin desfăşurările de forţe armate pe teritoriul României, mai ales de la Deveselu. Dar cine va lua atitudine împotriva acestei poziţii injuste a Rusiei? Noul „Guvern tehnocrat“ ce face? Unde sînteţi, domnule prim-ministru tehnocrat cu domiciliul la Paris? Nu cumva e cazul ca CSAT-ul să convoace şi să discute despre această situaţie tensionată de la graniţa României, domnule preşedinte Iohannis? Aşa ar fi normal, aşa ar fi firesc, credem noi. Dar ce mai e firesc şi normal într-o Românie cangrenată de corupţie şi jaf? Doamne, ajută-i pe români, oriunde s-ar afla. Şi dă-le fraţilor noştri basarabeni mintea cea de pe urmă, să-şi apere ţara singuri, că România are treabă! Nu vă lăsaţi atraşi de jocurile murdare ale celor care vor să vă dezbine şi să vă cucerească, fraţi moldoveni! Cunoaştem temerile Rusiei de a pierde din superioritatea militară faţă de SUA, în urma instalării scutului antirachetă de la Deveselu şi, din acest motiv, face şicane României şi Republicii Moldova. Asta este ceea ce urmăresc duşmanii voştri şi ai noştri, comuni. Trăiască România Mare, în vechile-i hotare!

(va urma)

Petre Răcănel

COMENTARII DE LA CITITORI