Arme noi, metehne vechi

in Polemici, controverse

Asistăm în prezent la o luptă acerbă pentru supremația mondială  pe care cele două extreme ale hărții geopolitice a lumii și-o dispută începînd cu anul 1945, cu o mică pauză în anii ’90 ai secolului trecut. Războiul rece dintre Rusia, pe de o parte, și Statele Unite ale Americii, pe de alta, devine pe zi de trece mai dur, mai intens. Nu există nici o îndoială asupra mizei, dar încă nu este bine creionat finalul. În acest moment, SUA au acaparat cam tot, economic vorbind, pentru că militar nici nu este nevoie. Acolo unde nu sînt baze militare, există alte pîrghii de control, fie că sînt financiare, fie diplomatice.

SUA dispun de o influență imensă la nivel global, făcînd ca toate organizațiile care au stat la baza relațiilor internaționale de după cel de-al II-lea război mondial să devină total inutile. Inclusiv ONU. După 24 martie 1999, cînd NATO a bombardat Serbia și Muntenegru, toate legile internaționale s-au resetat, și omenirea a intrat într-o perioadă de haos, pe o pantă care ne va duce într-un punct foarte fierbinte, la un cataclism major, fie el social, fie economic sau militar. Fenomen care va mai răcori mințile celor care vor totul, și îi va readuce pe toți la masa tratativelor, loc unde se vor stabili alte legi, alte principii de drept, ale reguli. Pînă atunci, asistăm neputincioși la asaltul permanent al SUA asupra a tot ceea ce înseamnă ordinea mondială actuală, dorind să exporte valorile lor pînă în cel mai îndepărtat cătun siberian. Pe de altă parte, vedem o Rusie care dă înapoi, pas cu pas, încercînd să se apere doar militar, dovedind că mentalitatea sovietică nu a dispărut complet din modul de a face politică al politicienilor ruși.

Chiar dacă în acest moment SUA sînt conduse de un președinte republican/naționalist, Donald Trump, chiar dacă predecesorul său a fost  un democrat, iar antecesorul acestuia din  urmă, un George W. Bush republican, politica externă americană nu s-a schimbat deloc. Dovadă că elitele americane știu foarte bine ce vor și unde vor să ajungă. În acest timp, la Moscova nu sînt nici Stalin și nici Brejnev, dar și acolo mentalitatea a rămas la fel de simplistă: Orice se întîmplă în lume, dacă avem armă atomică, noi nu pățim nimic. O mare greșeală de strategie care, așa cum se vede, a adus Rusia în pragul unui colaps de identitate, al unei crize de imagine care va fi dificil de recuperat în timp. Așa cum Stalin a acceptat toate compromisurile și nu a reacționat la nici un fel de stimul exterior atunci cînd i se tot spunea că URSS va fi atacată de Germania lui Hitler, la fel procedează și Putin în prezent. O alianță militară este la graniță, se fac presiuni economice, se neutralizează posibilii aliați ai Rusiei, este un război mediatic vădit, dus împotriva rușilor. Dar, indiferent cît este de certată Mama Rusia, indiferent cît de umilită este, undeva, în mintea celor de la Moscova rămîne ideea că ,,triada nucleară” este suficientă pentru a trece acest prag. Ei bine, nu va fi așa, iar timpul va răspunde celor care stau ascunși în spatele acestei mentalități.

Cei care au acum inițiativa, Occidentul, nu o vor lăsa pînă cînd nu vor cîștiga tot ce și-au propus: Rusia și tot ce înseamnă ea. Nu o vor face militar, pentru că ei știu că nu au cum să cîștige. Arma nucleară este un factor descurajator suficient de puternic. Dar, prin mijloace mediatice, prin sancțiuni și prin eliminarea de pe piețele de desfacere a companiilor rusești, vor aduce economia rusă în pragul colapsului. Nu poți să produci dacă nu și vinzi, asta este regula economică a unui comerț sănătos. Or, dacă SUA vor elimina această piață, ce se va întîmpla? Statul rus nu poate să cumpere tot ce produce economia, așa cum nici economia nu poate să funcționeze fără o piață reală de desfacere. Iar arma nucleară nu prea ajută pentru a contracara acest lucru.

Am spus acum mulți ani, o mai spun și acum. Lumea trebuie să fie multipolară. Așa este normal să fie. Mai multe centre de putere, de forță militară și economică aduc un plus de stabilitate acestei planete, și așa destul de ,,stresată”. O lume multipolară constituie, de fapt, și regula democrației, un fel de sistem internațional pluripartidic, în care să existe o contrapondere la orice acțiune ce poate duce la un posibil dezechilibru de forțe. Or, prin ceea ce se întîmplă acum cu pasivitatea Rusiei, cu indiferența și cu egoismul Chinei, cu regionalismul limitat al Indiei, este clar că lumea are să rămînă unipolară, cu un singur punct de conducere, și anume SUA. Cine zice că UE este un pol de putere, se înșală. Este doar o ceată de birocrați corupți, care se luptă din răsputeri să își păstreze privilegiile. Nimic altceva. Faptul că SUA își impun, ușor, punctul de vedere în Europa este cea mai bună dovadă că UE este pe zi ce trece mai slabă, mai vulnerabilă.

Abordarea Rusiei, care se bazează strict pe un aspect militar  al unor pontențiale atacuri la adresa sa, pentru a contracara hegemonia americană, dovedește faptul că acolo mentalitatea colectivă nu a evoluat deloc. Petru cel Mare, ca să modernizeze Rusia, a mers prin Vest cîțiva ani. Cu cunoștiințele însușite acolo a demarat procesul care a adus Rusia unde este acum. Evident, și cu sprijinul comunismului și a două războaie. Oare președintele rus, Vladimir Putin, nu a colindat deloc prin lume? Nu a învățat și el că imaginea și războiul mediatic sînt aspecte importante? Că nu doar triada nucleară contează cînd vrei să aduci plus valoare lumii în care trăiești?

Nu zic nimic de China, și nici de India. Au problemele lor, nu-i interesează soarta lumii în general. Soartă care depinde, pe zi ce trece, doar de ce se spune la Washington, și cam atît. Și asta nu ar fi chiar așa rău, dar, în timp, cine garantează că acolo, la Casa Albă, nu are să vină un nebun care, cu o apăsare de buton, să radă totul? Asta doar pentru simplul motiv că poate, și că nimeni nu-i stă în cale.

Văzînd ce se întîmplă în această perioadă, cum lumea unipolară se impune, trecînd cu ușurință peste toate regulile stabilite după cel de-al II-lea Război Mondial, nu poți să nu apreciezi forța fostului președinte american John F. Kennedy (JFK), din 1962. Atunci, impunerea unei linii roșii a făcut nu doar ca lumea să nu dispară într-o eră apocaliptică, dar a arătat că a fi ferm înseamnă a ține civilizația în echilibru. Faptul că Rusia nu a făcut acest lucru, a dus la conflicte regionale și locale, la victime și la schimbarea hărților. Slăbiciunea a născut monștri și, pe măsură ce persistă, va lăsa în urma ei mulți morți și mai mulți răniți. Și, că tot vorbim de fermitate, vă asigur că fără această calitate, evreii nu aveau acum o țară a lor.

În această săptămînă s-au împlinit 20 de ani de la bombardarea Iugoslaviei. Au fost uciși atunci mii de civili, mii de militari. Credeți voi că, dacă Rusia era, la acel moment, la fel de fermă cum a fost JKF în 1962, mai mureau acei oameni? O mare parte din vina că un popor ortodox a fost mutilat o poartă și slăbiciunea lui Boris Elțîn, un fost președinte care, poate, de acolo de unde este acum, regretă că, în loc să fie ferm, a ales alcoolul și ascunderea după deget.

În prezent asistăm la un nou asalt asupra Serbiei. Vedem cum este pusă la încercare democrația în Venezuela. Am asistat și trăim încă un conflict în Ucraina. Toate acestea se datorează și slăbiciunilor altor state. SUA fac exact ce știu mai bine. Își apără interesele și cuceresc resurse, piețe noi de desfacere și forță de muncă. Este modul lor agresiv de a face politică. De a face bani. Cei care stau și se ascund după arsenalul lor militar, fie că este vorba de Rusia sau de China, nu doar că vor pierde. Dar, la rîndul lor, prin inactivitatea și rigiditatea cazonă de care dau dovadă, vor ajunge piețe de desfacere și cam atît. Pentru că nu poți să arunci cu arma nucleară atunci cînd poporul vine să ceară de mîncare sau doar o presă liberă, așa cum se întîmplă acum în Serbia. Cineva, acolo, la Moscova sau la Beijing, ar putea să se gîndească dacă e bine să trăim într-o lume multipolară sau unipolară. Și, în funcție de acest răspuns, fie să se facă acel Guvern Mondial și să știm o treabă, fie să se refacă total sistemul de drept internațional, să se ofere civilizației un nou set de  legi care să guverneze această planetă.

În Serbia oamenii protestează pentru că nu există presă liberă, în timp ce în Arabia Saudită sînt omorîți jurnaliști, și nimeni nu pățește nimic. Presa însăși trebuie reinventată, pentru că, acum, prin tot ce face ea, este o armă. O armă de distrugere în masă. Dar, pînă acolo, Rusia ori se adaptează prezentului, ori va rămîne tot mai izolată, tot mai militarizată, tot mai marginalizată, pînă cînd va veni un alt Gorbaciov secondat de un nou Elțîn care, de data asta, o vor face praf de tot.

Tano

Păreri și opinii