Artă şi/sau non-artă

in Polemici, controverse

Am avut surprinderea, oarecum, de a viziona o interesantă emisiune la un post de televiziune, unde o drăguţă moderatoare a avut curajul de a aborda o temă interesantă, pe care noi am numi-o ,,Valoare şi non-valoare”, sau ,,Artă şi non-artă”. L-am urmărit, pe micul ecran, mai întîi, pe vestitul Nicolae Guţă, ,,regele manelelor”, cum i se mai spune. Omul, prin cîntecele sale, unele destul de deochiate, pe placul indivizilor neinstruiţi, a reuşit să strîngă purcoaie de bani, adică să se îmbogăţească. Melodiile interpretate de acest Guţă ,,fată” lei, vorba lui Marin Preda. Că are glas, asta este indiscutabil. Dar cîntăreţul nostru, ca atîţia alţii, a reuşit să ocolească şi Fiscul, după cîte am înţeles. Profitînd de slăbiciunile legii, şi-a trecut casele (vilele) pe care le-a construit/cumpărat – pe numele copiilor, ca să fenteze controalele DNA sau ale ANAF. El se laudă cu această şmecherie şi oferă un argument ,,solid”: şi-a împărţit averea, ca să nu se supere odraselele oacheşe, să nu se certe între ele, ori, mai mult, să nu-l înjure. Nu ne pronunţăm în privinţa calităţii melodiilor interpretate de domnul Guţă. Unii socotesc manelele ca avînd o valoare îndoielnică, dar noi nu sîntem specialişti în muzică.

În aceeaşi emisiune TV, s-a făcut vorbire despre un scriitor contemporan celebru, veşnic aspirant la Premiul Nobel: Mircea Cărtărescu. El devine cu atît mai important valoric, cu cît este preferatul ex-preşedintelui Traian Băsescu, lucru pe care chiar domnia-sa ni l-a mărturisit cu sinceritate. Cartea de căpătîi a matrozului, îndrăgostit de geniul cărtărescian şi de carte, în general, nu numai de politică, este ,,Levantul”. De cînd o tot citeşte, ne gîndim ca nu cumva să chiorască de atîta lectură asiduă.

Să revenim, însă, la oile noastre (nu la oile lui Gigi Becali). Ne-am notat titlurile genericelor, frumos formulate: ,,Ce-i învaţă scriitorul lui Băsescu pe elevi”; ,,Cuvinte triviale, băgate cu forţa în clasa a IX-a”; ,,Elevii sînt obligaţi să citească «Traversti», de Mircea Cărtărescu”. Asta e! Nişte copii abia intraţi în vîrsta de aur a adolescenţei au obligaţia de a citi o creaţie literară insipidă, presărată cu trivialităţi, ca să li se formeze sau să li se îmbogăţească simţul estetic. Cu alte cuvinte, să li se cultive dragostea pentru frumos, prin asimilarea acestei lucrări, doar pentru faptul că este scrisă de „genialul“ Mircea Cărtărescu, autorul omagiat, între alţii şi, în special, de avizatul cititor Traian de Băsescu. Tot aşa cum – spunea ziaristul Bogdan Ficeac – într-un manual de Istorie este rezervat un spaţiu semnificativ pentru personalitatea fascinantă, eroică, a teleastei Andreea Esca, despre care elevii trebuie neapărat să înveţe la clasă. Îi minimalizăm, în schimb, pe mari scriitori, precum George Coşbuc, socotit desuet, pe George Călinescu şi Mihail Sadoveanu, ba chiar şi pe nefericitul Nicolae Labiş, pe motiv că au aderat la ideile comuniste. Ne batem joc de eroii neamului, de marii domnitori Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul şi Vlad Ţepeş – pe care din Dracula nu-l mai scoatem -, sau expediem în cîteva rînduri evenimente importante, ocupîndu-ne, în schimb, de faptele vitejeşti ale Andreei Esca. Aş vrea să ştiu de ce răscoala din 1907 nu prea există în cartea de Istorie a Poporului Român. Sau poate că Vlahuţă, Cezar Petrescu şi, mai ales, Liviu Rebreanu nu s-au inspirat din realitate în operele, sau chiar în capodoperele lor?

Un anume domn Bejan căuta să scuze obligativitatea lecturării genialei creaţii a lui Cărtărescu prin faptul că ar exista o ,,mediocritate” a cititorului, care nu poate înţelege că ,,lucrurile de acolo au o logică, sînt argumentate” etc. Ba mai mult, el dă vina şi pe dascăli: ,,În momentul cînd nici pregătirea profesorului nu dă pe dinafară… şi nici a elevului…”. Desigur, e greu să înţelegi valoarea acestor scrieri, care abundă în vulgarităţi (,,fustă de curvă”, ,,parfum de spermă” etc.), pe care simpatica moderatoare a emisiunii cu pricina a evitat să le mai enumere, probabil, din bun-simţ şi pudoare.

Domnule Bejan, e adevărat că nici profesorii de azi nu mai sînt atît de pregătiţi, dar, oricît de buni ar fi, tot n-ar putea pricepe nimic dintr-o lucrare literară înţesată de trivialităţi. Dacă ea nu are valoare artistică, n-ai cum s-o inventezi. Arta şi pornografia nu pot convieţui într-o literatură de calitate. Veţi argumenta cu poeţi iluştri, de geniu, precum Arghezi şi Baudelaire, sau cu prozatori ca Boccacio ori Rabelais, dar acolo, spre exemplu, ,,bubele, mucegaiurile şi noroiul” de care vorbea autorul ,,Testamenului” reprezintă cu totul altceva, şi noi n-avem timp şi nici loc să insistăm aici pe tema antinomiei valoare – non-valoare, ori artă – non-artă. Ne pare rău şi de domnul Cărtărescu, autorul, şi de domnul Băsescu, cititorul. Şi-i plîngem pe sărmanii elevi harnici, obligaţi, în mod samavolnic, să lectureze asemenea crude inepţii.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI