Aşa cum ziua îşi are sfîrşitul ei, la fel şi oamenii îşi au sfîrşitul…

in Lecturi la lumina ceaiului

Astăzi, în a doua zi a sărbătorii Paştelui, l-am condus pe ultimul său drum pe Ioan C. Bucă, fratele cel mai mic al tatălui meu, cel care, în urmă cu şaizeci şi ceva de ani, mă ţinea pe braţele sale în faţa Sfîntului altar, pentru a primi taina botezului. El s-a obligat, în numele meu, să-mi fie naş la botez şi părinte spiritual, să mă îndrume şi să rostească legămîntul de credinţă în faţa Domnului, pentru ca şi eu să pot face parte din lumea celor care trăiesc în lege, lumină şi adevăr. A fost un OM drept şi cinstit!
M-a iubit şi m-a îndrumat întotdeauna numai spre cele drepte şi bune, arătîndu-mi mereu pămîntul şi cerul, în semn că jos avem rădăcinile şi la cer împărăţia fără de sfîrşit. Dar aşa cum ziua îşi are sfîrşitul ei, şi oamenii îşi au sfîrşitul lor. Povestea lui, aici pe Pămînt, s-a încheiat la 90 de ani. Şi-a dorit să ajungă la vîrsta aceasta şi Dumnezeu i-a ajutat. A fost un om animat de o vie şi frumoasă credinţă în cuvîntul lui Dumnezeu, dar şi un patriot deosebit. A cerut să aibă drapelul tricolor în sicriu la coborîrea în mormînt, şi l-a avut. A iubit ţara şi a închis ochii îngrijorat că el nu o va mai putea apăra. A făcut parte şi el din acele generaţii cărora noi, cei de astăzi, ar trebui să le dăm onorul zilnic. La rîndul lor, ei înşişi au fost produsul unei educaţii admirabile primite în vechile familii de ţărani români, dar şi în şcoli păstorite de dascăli din acelaşi aluat cu Domnul Trandafir. Aş fi vrut să mai trăiască să-mi vadă şi ultima carte, despre care eu îi vorbisem de mai multe ori. N-a fost să fie… Dar el, asemenea tatălui meu, îmi spunea: „Măi copile, mare cinste ne-ai mai făcut tu nouă!“. Pentru el, chiar şi la vîrsta de acum, eram tot „măi copile“… Astăzi, alături de el, în faţa Sfîntului altar, am avut sentimentul unei recunoştinţe infinite pentru tot ce a făcut pentru mine. Ştiam că pe braţele lui am primit taina botezului şi prima mea împărtăşanie spre sfinţirea întregii mele fiinţe. Astăzi el a plecat la cer, dar lumina iubirii sale va rămîne mereu în sufletul meu, iar cînd voi citi sau reciti un pasaj din cărţile mele, nu voi uita să-i mulţumesc pentru că acolo va fi ceva şi din frumoasa lui lumină, dăruită mie prin taina botezului şi harul său. Mergi în pace părinte spiritual! Nu te voi uita niciodată şi mereu voi aprinde pentru tine o candelă de aur în sufletul meu! Domnul să te ocrotească în veci.

Ilarion Boca

COMENTARII DE LA CITITORI