Aşa s-au realizat două bijuterii cinematografice: „Un surîs în plină vară“ şi „Dragoste la zero grade“ (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

14 noiembrie ‘63

Şi de ziua mea tatonez autori, opere, pentru viitorul meu film. ,,Surîsul..“ merge din plin. Bat drumurile la Studio. Discut cu Redacţia de scenarii. Discut şi cu Paul Cornea. Acesta, într-o zi, mă reţine mai mult la el şi-mi dă, cu dedicaţie, o carte de-a lui, despre Anton Pann: „Unui hîtru de azi, din partea unui hîtru de odinioară“. M-am bucurat că sînt recunoscut astfel; dar, tot el, Paul Cornea, m-a mai lăudat şi prin ‘58, cînd, după ce făcusem filmul ,,Doi vecini“, am stat 4-5 ani… pe tuşă. Ce să mai zic? Hai să mă bucur!

Sînt în plin ,,protocol“ cu echipa de montaj. Bună dispoziţie, glume şi apropouri erotice. Sînt chemat telefonic. Urgent. Să mă deplasez la Paul Cornea. Mi se trimite o maşină specială. Îmi fac idei! M-o chema, mă gîndesc eu, să lucrez ceva împreună cu omul pe care îl admiră el, Alexandru Mirodan, sau, poate, cu Mazilu – cel mai în vogă… satiric, ori, în sfîrşit, cu Didi Struţeanu, cel neastîmpărat, că se ştie talentat.

Ajung. Sînt primit… urgent. Paul Cornea, extrem de protocolar: mă invită la o cafea, ori la un ceai, cum doresc, îmi întinde o ţigară dintr-un pachet de „Kent“ – vorba lui Arghezi, „una vorbim şi alta fumăm“ – îmi laudă umorul din ,,Un surîs în plină vară“ şi, deodată, se apleacă peste birou şi-mi spune pe un ton grav:

– Geo, trebuie să mă ajuţi!

– ?!

– Sîntem în producţie cu filmul lui Cezar Grigoriu şi tu ştii în ce relaţii este el cu… cei de sus!… Mă-nţelegi, nu?… Dacă ratăm, ne papă… gaia!

– Ce să fac?

– Co-regie cu… Cezar Grigoriu!

– Păi, dacă pînă acum am făcut ce-am făcut, c-am făcut, acum să dau înapoi?

– M-ajuţi pe mine: te-am ajutat odată şi te voi ajuta şi-n continuare…

– N-am citit scenariul. Nu ştiu despre ce e vorba. Cine ştie ce-or fi scris nişte oameni fără experienţa… scrisului cinematografic…

– Or fi scris, n-or fi scris, ia-l, nu ezita, citeşte-l şi spune da!

– Pînă cînd?

– Pînă… ieri! Citeşte-l, dau o decizie de regie şi pentru tine şi… pe cuvîntul meu de onoare… (şoptit) dacă accepţi, te bag în producţie cu viitorul tău film, fără să-ţi citesc scenariul. Am încredere în tine şi-n autorul tău, care poate fi tot D.R.P.

Zis şi făcut. Am spus… da!

…Am intrat în ,,Poiana Soarelui“ – aşa se cheamă, provizoriu, viitorul film – azi, iar, de mîine, mă apuc cu D.R.P. de noua noastră producţie cinematografică.

Vom pune în… pagină filmică un proiect de-al nostru, pe care-l gîndeam, în paralel, încă de pe vremea scrierii ,,Surîsului…“: un film despre geologi, despre cei care se îndîrjesc să răscolească pămîntul, căutînd bogăţii ascunse… Pentru ca, pînă la urmă, căutînd, să se descopere şi pe ei înşişi… ,,La porţile pămîntului“, aşa să se cheme filmul!… ,,La porţile mamei Gea!“….

22 noiembrie ‘63

America este şocată: frumosul lor preşedinte, J.F. Kennedy, a fost asasinat! „La Dallas, în aceste zile“ – peste tot: în ziare, la radio, la televiziune. Sîntem şi noi, românii, şocaţi, ca, de altfel, tot lagărul socialist, se pare. „Cine va fi, după el, ce politică vor face americanii?“. Cu acest tînăr, J.F.K. (din pricina căruia s-a sinucis Marilyn Monroe!), se mai putea discuta, chiar dacă, doar cu un an şi ceva înainte, era cît pe-aci să apese pe butonul roşu, gata să se încleşteze într-un război atomic, nimicitor, cu eterna lui rivală într-ale imperialismului, Rusia lui Nikita Hruşciov!

(va urma)

GEO SAIZESCU

COMENTARII DE LA CITITORI