Aşa s-au realizat două bijuterii cinematografice: „Un surîs în plină vară“ şi „Dragoste la zero grade“ (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

6 decembrie ‘63 – Sfîntul Nicolae

Sînt invitat acasă la Cezar Grigoriu. Să discutăm… afacerea cu filmul ,,Poiana Soarelui“. Pe care 1-a început el şi, fiind în impas, Paul Cornea ar vrea să-1 termin eu. Cezar locuieşte într-o piaţetă pe lîngă Bulevardul Dacia, la etajul II. Bineînţeles că împreună cu Tanţa, fiica lui Gheorghiu-Dej, care, într-o ţinută modestă de casă, dar purtînd cîteva bijuterii scumpe, ne primeşte cu amabilitate. Zic ,,ne“, căci am venit însoţit şi de Ginel Cornea: dacă eu voi fi regizorul, el va semna imaginea filmului ,,Poiana Soarelui“. Mai sînt prezenţi Hristu Nicolaide, mereu plin de bancuri – ca scenarist, împreună cu fratele mai mare al lui Cezar, Angel Grigoriu, şi, bineînţeles, George Grigoriu, viitorul autor al muzicii, care ne şi mîngîie urechile cu nişte măsuri agreabile, încercate la o pianină, aflată în mobilierul casei. Pe pereţi, afişe de la diverse teatre de revistă din ţară – printre protagonişti, ,,Trio Grigoriu“ -, fotografii de-ale lor, de-ale altora, cu dedicaţie. O fată în casă ne serveşte cu whisky şi cu o băutură… imperialistă: Coca- Cola! Cu toţii, antrenaţi atît de Hristu, cît şi de Nae Roman, vedeta comică a Teatrului de Operetă, viitor actor în filmul nostru, venit recent printre noi, ne amuzăm copios, amintindu-ne de scenografia din teatrele bucureştene, care, nu de mult, ca să arate ,,decadenţa bandiţilor de peste Ocean şi influenţa lor nocivă“ asupra spectatorilor, incriminau „Coca-Cola“, prin afişaje violent colorate, ca pe o băutură a pierzaniei!… De altfel, băutura respectivă este o răcoritoare şi este ,,de la mama ei“, adică din America. Nu este prelucrată pe undeva, pe un traseu accidental, fie el european… şi occidental!

Decembrie ‘63

Predînd copia-standard a filmului ,,Surîsul…”, crăpam de nevoie de bani, iar „Studioul” m-a înţeles şi s-a achitat faţă de mine: 16.000 lei! – ,,primă de calitate” pentru regia filmului. „Nu e soare, dar e bine…”. Ce m-am gîndit: odată cu felicitările de Crăciun, expediate familiei la Prisăceaua, să le trimit celor dragi şi 4.000 de lei, deci, un sfert din banii luaţi, pentru diverse nevoi, de care numai Marioara ştie, căci ea conduce casa! Trec Sărbătorile, trece iarna, vine Paştele din ‘64 şi… nici un răspuns, nici o ştire din partea lor. Trecînd prin Bucureşti (se-apropie terminarea filmărilor la Braşov – cîteva cadre pentru ,,Dragoste la zero grade”, dar mai am ceva de filmat şi pe platou, la Buftea), aflu de la Nenea cauza tăcerii Marioarei, care suna cam aşa: „Dacă ăsta micu’ – adică eu -, zgîrcit cu banii, cum îl ştim, ne-a trimis 4.000 de lei, oare cît o fi încasat el de-adevăratelea şi cît o fi cheltuit cu aia, că trebuie să fie o aia?”.

Ianuarie ‘64 – diverse zile (1)

Filmez la Poiana Braşov comedia muzicală ,,Dragoste la zero grade”, viitorul titlu al filmului, început sub numele de ,,Poiana Soarelui”. Cezar Grigoriu – mezinu trio-ului care s-a lansat cu melodia ,,Broscuţa Oac” -, a dorit neapărat să facă film. Şi nu oricum, ci în calitate de regizor. Condiţii favorizante: este ginerele şefului Statului Român, Gheorghe Gheorghiu-Dej, prin fiica acestuia mai mică. De fapt, Tanţa a pus ochii pe Cezar şi… gata! La fel procedează cu bărbaţii şi Lica Gheorghiu: pe cine pune ea ochii şi… Doamne fereşte, n-o vrea, mai bine să fugă din ţară! Aşa s-a întîmplat şi cu frumosul frate, fugit, al cunoscutei regizoare de teatru Sorana Coroamă. Lica are şi veleităţi de actriţă: să nu uităm niciodată că primul care a făcut o afacere cu tovarăşa Lica a fost Liviu Ciulei, cu a sa ,,Erupţie”, film în care a jucat şi ea… De altfel, se zice că Liviu i-ar fi dat lecţii de joc actoricesc. Urmarea? Lica Gheorghiu a jucat în mai multe filme: ,,Avalanşa” – Gheorghe Turcu, ,,Soldaţi fără uniformă” – Francisc Munteanu, ,,Tudor” – Lucian Bratu, ,,Harap-Alb” – Ion Popescu-Gopo, ,,Procesul alb” – Iulian Mihu. Şi amicul Mircea Drăgan, coleg de generaţie cu mine, a distribuit-o în filmul său: ,,Golgota” – cu subiect inspirat de îndureratul destin al minerilor grevişti, ucişi mişeleşte la Lupeni, în ‘29. …

(va urma)

GEO SAIZESCU

COMENTARII DE LA CITITORI