Aşa s-au realizat două bijuterii cinematografice: „Un surîs în plină vară“ şi „Dragoste la zero grade“ (7)

in Alte știri

 

24 martie ‘64

Ziarul ,,Drum nou” îşi anunţă cititorii că ieri, 23 martie 1964, la Cinematograful „Partizanul”, din oraşul Braşov, a fost organizată o premieră festivă a filmului românesc ,,Un surîs în plină vară”. La eveniment au participat creatorii filmului: Dumitru Radu Popescu – scenarist, regizorul Geo Saizescu, actorii Florina Luican şi Dem Rădulescu, precum şi operatorul George Cornea…

…După numai cîteva zile de la premiera, cu succes, a ,,Surîsului…” meu, care a rupt inima tîrgului Bucureşti, spectacolul de gală… surîzătoare, de la Braşov, a fost propus de Cezar, care a şi făcut şi toate investiţiile financiare cuvenite, pentru banchetul oferit invitaţilor – spectatori de înalt nivel, din Bucureşti şi din ţară, aflaţi la odihnă în Poiană. Cezar a vorbit în termeni excepţionali despre mine, ca şi despre film… deşi nu-l văzuse! Să fi avut oare niscai ,,muşcături” de conştiinţă, că n-am petrecut… Ziua Unirii, împreună cu el şi cu familia lui Dej?

Aprilie – mai ‘64

Au urmat numeroase călătorii – pe care le pot numi, fără jenă, triumfale -, cu prezentări ale ,,Surîsului…”, la Craiova, Severin, Piteşti, Tîrgu Jiu, Vîlcea, Păuşeşti-Măglaşi, Horezu, Călimăneşti, Constanţa, Brăila, Iaşi, Timişoara, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi… chiar la Giurgiu, Călăraşi, ca să nu mai vorbesc de oraşul Ploieşti, cu ale sale vecinătăţi – staţiunile turistice de pe Valea Prahovei. Cum s-a întîmplat? Reclame consistente în presă, la Radio şi la TV. Cronici laudative.

Dinu Săraru, în „Gazeta literară”: „Comedia lui Geo Saizescu are farmecul ingenuităţii şi candorii abecedarului răsfoit la anii maturităţii. Ea respiră, în plus, o savuroasă autenticitate, cu ecouri subtile folclorice. Făniţă, eroul întîmplărilor din film, nu este decît un Păcală al zilelor noastre, sau, mai bine zis, un Dănilă Prepeleac”.

Eugen Barbu, în „Luceafărul”: „Binemeritatul succes de public al filmului lui Geo Saizescu – «Un surîs în plină vară» – dovedeşte încă o dată că, atunci cînd la baza unei pelicule stă un scenariu scris cu har, de către oameni competenţi, şi nu de talente improvizate şi descoperite peste noapte, între două bobine cu rebuturi, se poate realiza ceva cu totul deosebit. Umorul cuceritor al scenaristului D. R. Popescu s-a transmis pe ecran şi, timp de un ceas şi jumătate, replicile actorilor sînt întrerupte, la scenă deschisă, de aplauzele spectatorilor. Limba savuroasă, jocul excelent al lui Papaiani şi al lui Dem Rădulescu, talentul interpretei principale – toate acestea fac din ultima producţie a Studioului «Bucureşti» un triumf autohton al artei pe pînză.

După «Tudor», filmul lui Saizescu ni se pare semnificativ pentru noua orientare a celor ce conduc treburile cinematografiei noastre…”.

Dar, spun eu, cel mai convingător lucru, pentru a-l determina pe spectator să intre în sala de cinema, este părerea bună, transmisă din gură-n gură: „Du-te să vezi filmul. O să şi rîzi, de-o să te prăpădeşti, dar o să-ţi cadă şi-o lacrimă pe obraz…”.

(va urma)

GEO SAIZESCU

COMENTARII DE LA CITITORI