Aşa s-au realizat două bijuterii cinematografice: „Un surîs în plină vară“ şi „Dragoste la zero grade“

in Alte știri

 

4 septembrie ‘64

Se fac pregătiri pentru premiera filmului ,,Dragoste la zero grade”. Ca întotdeauna, afişe, pliante, programe, reclame în presă, la Radio şi TV. Cezar Grigoriu este abil, se pricepe la aşa ceva, mai ales că are şi relaţii în anumite ,,direcţii”, favorizat fiind de faptul că lumea ştie al cui soţ este. Sau, dacă nu ştiu ei şi ele, are grijă Cezar să le atragă atenţia asupra acestei realităţi… deloc de neglijat. Mă întîlnesc cu Teban la Casa Scînteii. La biroul de aici al lui Paul Cornea, care mai are un altul, la Buftea.

– Ai luat banii?, mă întreabă Teban, făcînd un gest ,,sugestiv”, însemnînd ,,ai să dai şi tu ceva de băut, nu?”.

– Ce bani?

– Banii pentru regia filmului. Nu ţi-a spus C.? Că doar nu i-o fi luat el singur. Acum e la directorul general.

Dau să intru la Paul Cornea, dar… dau nas în nas cu Cezar Grigoriu.

– Ai luat banii?, îl întreb.

– Am!

– Şi pe ai mei?

– Şi!

– Şi-ai semnat pentru mine?

– Am… Hai în Parcul Herăstrău, să vorbim, îmi spune Cezar, împăciuitor.

– Ce să vorbim, mă, escrocule, cum ţi-ai permis, tu, să iei banii mei, munciţi de mine? Ce-a fost, mă, în capul ăla al tău, chelios? Ai crezut că pot fi tras pe sfoară?

– Mai degrabă ţepuit, Geo!, bagă şi Teban o strîmbă, că şi el avea un cui împotriva lui C.G.

Iese Paul Cornea, care auzise scandalul. Înţelege situaţia şi ne introduce pe amîndoi într-o cameră alăturată, fiindcă în biroul lui intrase deja un tip de la Universitate, unde era cadru didactic. Cornea îl muştruluieşte pe C.G. – acum, roşu la faţă ca un rac fiert -, după care îi dă dispoziţie lui Teban să cheme ,,Financiarul”, să refacă ştatele de plată. Apoi, încearcă să mă îmbuneze, invocînd, drept scuză, faptul că nu fusese atent cînd a semnat actele, în care eu nu eram trecut să-mi încasez drepturile, şi… gata!

În aşteptarea lui Teban, trimis să rezolve problema ştatelor, stau îmbufnat şi nu scot o vorbă. Privesc înspre Parcul Herăstră, aşezat cu spatele la Cezar, pe care îl văd, reflectat în geam, cum se agită.

– Cum, măi, Geolică, să crezi tu asemenea lucruri urîte despre mine, să crezi tu că-mi însuşesc eu banii tăi, după ce am muncit împreună? Să fiu eu atît de porc?

– Ai pus punctul pe ,,i”, îi arunc eu vorbele peste umăr.

– Şi dacă ai şti ce gînduri frumoase aveam eu cu tine, spune C.G., oftînd uşor. Apoi continuă, apropiindu-se uşor de mine. Mă gîndeam, zice el, să-ţi dau un telefon cu… vocea schimbată, ca să nu mă recunoşti, apoi, dovedindu-mă, să te invit în parc… Să-ţi fac o surpriză… Şi tu veneai şi mă găseai pe o bancă, la umbră, cu borseta în braţe. Veneai, ne îmbrăţişam şi-apoi – ca doi buni prieteni – începeam să ne împărţim obolul: o sută tu, o sută eu, o sută tu, o sută eu… Şi, uite-aşa, împărţeam frăţeşte, pentru ca, în final, să încingem o petrecere la ,,Mon Jardin”. Au curve cu studii superioare!…

– Mă piş…

Debut de octombrie ‘64

Premiera filmului ,,Dragoste la zero grade” a avut loc. Cu succes. Şi în Capitală, şi în provincie. Eu aş fi vrut s-o amîn în martie viitor, dar Cezar s-a grăbit: vrea cît mai repede să debuteze în public, ca să se apuce de un alt film. Unii îl ironizează, spunînd că de cîntat mai poate cînta – fiindcă mai sînt ,,broscuţe-n lac” -, dar de făcut film… să mai aştepte. În ceea ce priveşte critica, unii cronicari mi-au reproşat că, deşi pelicula are succes la public, nu ar fi trebuit, după reuşitele pe care le-am avut în cinematografia românească, să intru într-o asemenea combinaţie… Cu toate acestea, Monsieur Cinema a privit cu înţelegere filmul ,,Dragoste la zero grade”.

Decembrie ‘65

Sînt proiectate cîteva filme de-ale mele în regiunea Oltenia. La Craiova, la Turnu Severin şi la… Vînju Mare este programat ,,Dragoste la zero grade”. Senzaţie. Iau o maşină de la Întreprinderea Cinematografică din Craiova, trec pe la Prisăceaua şi le iau la această manifestare pe Mama şi pe Marioara. Mama vede… film, pentru prima oară! Ce bucuros sînt că i-am putut oferi această ocazie Mamei mele! Mă însoţesc, în această călătorie, operatorul George Cornea şi actriţele Florina Luican şi Florentina Mosora, bine alese pentru acest voiaj, fiind curtate de toată ,,masculinitatea oltenească”, uşor agresivă, ce-i drept… Mulţi oficiali, masă de protocol, în stil oltenesc: beuturi, mîncăruri, cîntece şi glume cam… buruienoase. Stau încadrat de Mama şi de Marioara. Pe aproape, Cornea şi cele două dive. Mama şi Marioara le observă. Schimbă şi cîteva vorbe. Cîte vorbe se pot schimba la un asemenea bairam, sau paranghelie, dacă stau să judec după felul în care se desfăşoară… ostilităţile. Aşa cum văd eu lucrurile şi cum le simt, Mama o simpatizează mai mult pe Mosora.

Sfîrşit

GEO SAIZESCU

COMENTARII DE LA CITITORI