Aşa să vă ajute Dumnezeu

in Război corupției

Motto: ,,Prioritatea PSD e aplicarea programului de guvernare şi nu graţierea faptelor de corupţie”. (Liviu Dragnea)

Recunoaştem că preşedintele celui mai mare partid de pe scena politică românească ne-a stîrnit o oarecare simpatie pentru modul cum a condus PSD-ul la cîştigarea alegerilor (locale şi parlamentare). Ni s-a părut un om chibzuit, precaut, răbdător, pragmatic, care ştie ce vrea. Programul de guvernare ni s-a părut la fel, unul bine gîndit, întocmit cu migală, inginereşte. E drept că poate cel mai mult ne-au atras şi promisiunile, pe care unii le socotesc populiste. Ne referim la cele de ordin social, privind salariile şi pensiile. Am apreciat şi intenţiile de revigorare a economiei distruse, prin adoptarea unor măsuri eficiente în acest sens.

Dar, de la un timp, ni se pare că domnului Liviu ot Teleorman i s-au cam urcat la cap aburii, nu ai alcoolului, ca ilustrului democrat-reformator, de la care se trage Elena Udrea, ci ai puterii. Dom’ Livache a început să capete aere de despot în PSD, să nu mai admită nici un fel de opoziţie din rîndul membrilor acestei formaţiuni politice, pe care o conduce cu mînă forte. Mai întîi, ni s-a părut nepotrivită, ca să nu zicem total nedreaptă, îndepărtarea fostului său şef (şi al precedentului guvern PSD), Victoraş Ponta. Ne amintim cum i-a refuzat acestuia funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor, preferîndu-l pe Iordache, o persoană oricum mai ştearsă. Asta, după ce domnul Ponta jucase un rol esenţial în cîştigarea alegerilor. Apoi, ignorarea aceluiaşi V. Ponta, care se dovedise un bun prim-ministru, dar care, în concepţia ,,mustăciosului”, nu trebuia să mai ocupe vreun loc în guvernul condus, acum, de Sorin Grindeanu. S-a observat clar că în acest Cabinet au fost aleşi oameni docili, care să nu mişte în front. Nu prea dă bine nici faptul că domnul Dragnea se bagă peste tot, vrea să ştie şi să supervizeze tot… Şi apoi, este această şovăială, această aparentă încremenire, ori tergiversare în a răspunde provocărilor marelui preşedinte-voiajor, care şi-a permis să-şi bată joc de voinţa românilor, exprimată prin vot. Lipsa de curaj şi de reacţie i-a supărat pe mulţi. Ne-a dezamăgit, în aceeaşi măsură, ceea ce pare a fi teama, destul de evidentă, faţă de şefa DNA, eroica luptătoare împotriva corupţiei, care, însă, de ceva timp, tace în faţa acuzaţiilor care i se aduc. De ce vă e frică, domnule Livache? Dacă nu aveţi nimic pe conştiinţă, dacă sînteţi curat ca lacrima, de ce nu daţi nici o ripostă? De ce spuneţi că nu vreţi să daţi jos procurori, ci doar să aplicaţi programul de guvernare? De ce l-aţi sancţionat pe Şerban Nicolae, un politician temerar şi onest şi, credem noi, foarte bine pregătit? Nu înţelegem de ce v-a deranjat faptul că a încercat să aducă nişte amendamente rezonabile, după părerea multora, la Legea graţierii. De ce o certaţi şi pe frumoasa şi curajoasa Lia Olguţa Vasilescu, oare nu vă daţi seama că le înfrînaţi celor doi bunele intenţii şi că le subminaţi autoritatea?

Devine tot mai clar că vă doriţi în preajmă doar oameni docili, ,,cuminţi”, ca alde Fifor, inodori şi incolori, fără personalitate. Numai că, procedînd astfel, vă trageţi în jos propriul partid. Cînd a fost cazul cu ,,nepotul lui Nicolae Iorga”, ne referim, desigur, la domnul Zgonea, v-am înţeles reacţia: a îndrăznit, o nulitate, să vă saboteze, să vă uzurpe puterea. Şi asta, din partea unui repetent, era prea mult. Da, dar nici Crin Antonescu nu se omorîse cu cartea în studenţie; şi el repetase nişte ani, desigur, ca să aprofundeze materia, ori, pur şi simplu, ca să prelungească o fericită perioadă a tinereţii, dar a putut, apoi, să ajungă şef, şi chiar unul bun, la PNL.

Iată, însă, că viaţa ne oferă mereu cîte o surpriză. Într-o seară, ne-a fost dat să auzim din gura unui profesor universitar, Mircea Oprean, că şi dvs., ca şi Goe, aţi rămas repetinche. Tare ne-am mai mirat, cît pe ce să ne apuce plînsul… Vorba lui Caragiale: ,,plînsul îl îneacă”.

Am reţinut şi faptul că sociologul şi analistul Marius Pieleanu îi reproşează liderului PSD că nu prea mai şopteşte nimic despre Legea răspunderii magistraţilor, pe care s-au cîştigat cca. 3 milioane de voturi. Şi tot dumnealui mai spune şi alte lucruri interesante în apariţiile la TV: ,,Există un excesiv centralism într-un singur om… Este foarte periculos jocul acesta pe sîrmă”. După care, adaugă o spusă cam exagerată: ,,Liviu Dragnea este de o inteligenţă peste media acestui popor”. Păi, dacă-i aşa cum afirmă domnul Pieleanu, înseamnă că repetenţia a fost una intenţionată, şi Liviu Dragnea este un exemplu de reuşită în politică.

Să nu uităm, însă, ceva care chiar ni s-a părut prea de tot: numirea ex-ministrului de Justiţie, Robert Cazanciuc, ca preşedinte al Comisiei Juridice din Parlament. Păi nu şi-a dat domnul în cauză măsura capacităţii/ valorii sale cît a fost şef peste cei ce împart dreptatea, în sărmana Românie, aşa cum o fac, adică strîmb?

Dar, scuze. Nu la asta voiam să ajungem, ci doream, domnule Dragnea, doar să vă atragem respectuos atenţia că, procedînd în continuare astfel, îndepărtîndu-i pe puţinii oameni capabili din partid, şi apropiindu-vă personaje cel puţin controversate, nu faceţi altceva decît să vă depăraţi şi de promisiunile generoase din programul de guvernare.

E timpul, domnule Dragnea, să vă revizuiţi niţel atitudinea şi să vă daţi cocoş (nici o aluzie la numitul Dorin, fostul soţ al Nimfei din Pleşcoi) faţă de cine trebuie. Adică faţă de amicul de la Cotroceni, Klaus Werner Iohannis, şi de cei doi procurori şefi, uniţi în cuget şi-n simţiri, care nu prea iau în seamă justiţia adevărată, pentru că, vorba poetului, ei au legea lor.

Aşa să vă ajute Dumnezeu şi să vă dea gîndul cel bun.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI