Aşa vă place Istoria?

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Cum au murit

oamenii celebri… (48)

 

O vorbă de duh salvatoare

Spiritul său, deseori caustic, i-a atras autorului dramatic şi pamfletarului Martainville (+ 1830) arestarea, dar şi achitarea de către Tribunalul Revoluţionar, în faţa căruia a compărut la 2 martie 1794.

– Alphonse-Louis-Dieudonné de Martainville? l-a întrebat Coffinhal.

– Pardon, cetăţene preşedinte, Martainville şi-atît!

– Vrei să-ţi ascunzi rangul, se răsti Coffinhal. Eşti aristocrat, trebuie să te numeşti de Martainville.

– Martainville şi-atît, nu se lăsă acuzatul. Mă aflu aici ca să fiu scurtat, nu lungit! Iar Conffinhal ar fi pus punct: „Să fie eliberat!“. („Qu’on l’élargisse!“) (Joc de cuvinte: verbul élargir înseamnă a elibera din închisoare, dar şi a lăţi, a mări.) Martainville a murit 36 de ani mai tîrziu.

* * *

MARTEL (Thierry de)

Chirurg francez, fondator al şcolii de neurochirurgie. Strănepot al lui Mirabeau şi fiu al romancierei Gyp

Data morţii: 14 iunie 1940 (64 de ani)

Cauza: sinucidere

Locul: Neuilly-sur-Seine (Franţa)

Înhumat: Nancy (Franţa)

Doctorul Martel voia să părăsească Parisul înaintea intrării trupelor germane, „nu de frică – spunea el -, ci dintr-o repulsie viscerală faţă de duşman“. Prietenul său, ambasadorul Bullitt, încercă să-l facă să-şi schimbe hotărîrea, atrăgîndu-i atenţia că rolul lui era să rămînă în fruntea Spitalului American, pe care îl conducea. Doctorul îi ura, însă, cu înverşunare pe ocupanţi, înfrîngerea resimţind-o ca pe o dezonoare. Nu este mai puţin adevărat că, în timpul primului război mondial, fiul îi fusese adus, pe moarte, pe masa de operaţie.

Aşadar, în ziua de 12 iunie, Martel se desparte de ambasador cu promisiunea că va rămîne în Capitală, dar, două zile mai tîrziu, în timp ce blindatele germane intrau în Paris, chirurgul îşi face o injecţie cu stricnină. A doua zi, Bullitt primeşte un bilet: „Am promis să nu părăsesc Parisul. Nu ţi-am spus dacă voi rămîne aici viu sau mort. Adio. Martel“.

Dintre sinuciderile pe care le-a provocat intrarea nemţilor în Paris, istoria a reţinut-o doar pe cea a doctorului Martel, chiar dacă în ziua aceea s-au sinucis încă 15 parizieni.

* * *

MARX (Karl)

Filozof şi om politic german

Data morţii: 14 martie 1883 (la 65 de ani)

Cauza: abces la plămîn

Locul: Maitland Park road 41, Londra (Marea Britanie)

Înhumat : cimitirul Highgate, Londra

O pleurezie şi, în egală măsură, mîhnirea, i-au adus lui Karl Marx sfîrşitul: în 1881 îşi pierduse soţia, iar 2 ani mai tîrziu fiica, Jenny, murea de cancer, lăsînd în urmă 5 copii. „Moartea nu-i o nenorocire pentru cel care moare, ci pentru cel care supravieţuieşte“, obişnuia să spună Marx.

* * *

MATA-HARI (Marghareta Zelle, zisă)

Dansatoare şi spioană olandeză

Data morţii: 15 octombrie 1917 (la 41 de ani)

Cauza: împuşcată

Locul: Vincennes (Franţa)

Înhumată: cadavrul a fost trimis Facultăţii de Medicină din Paris (Franţa)

În dimineaţa de 13 februarie 1917, comisarul Priolet şi 5 inspectori de Poliţie au venit s-o aresteze pe „femeia Zelle“ la hotelul Elysee-Palace, unde dansatoarea ocupa camera 113. Ea nu s-a jenat, cîtuşi de puţin, să se îmbrace în faţa poliţiştilor şi chiar să le ofere – se spune – bomboane de ciocolată dintr-un coif, făcut bombonieră. Învinuită de spionaj în favoarea Germaniei, Mata-Hari, alias agentul H 21, a fost dusă în faţa consiliului de război, care a condamnat-o la moarte. Cînd au venit s-o ia din celulă, în zorii zilei de 15 octombrie, pentru a fi dusă pe poligonul de tir de la Vincennes, a spus, întinzîndu-se: „Ce bine dormeam!…“

Ajunsă la locul execuţiei, l-a sărutat pe maestrul Clunet, avocatul ei, care nu-şi putea stăpîni plînsul, s-a aşezat singură la stîlp şi a refuzat să fie legată la ochi. Nu este adevărat că ar fi făcut în clipa aceea un nereuşit joc de cuvinte: „E prima oară cînd mă are cineva pe 12 franci!“, ci, pur şi simplu, i-a spus ofiţerului care ridica sabia pentru a comanda foc: „Domnule, vă mulţumesc“. Cadavrul, pe care nu l-a cerut nimeni, a fost trimis Facultăţii de Medicină din Paris, scheletul celebrei spioane ajungînd material didactic într-un amfiteatru…

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI