Aşa vă place Istoria? Cum au murit oamenii celebri… (24)

in Alte știri

LA FONTAINE (Jean de), poet francez

Data morţii: 13 aprilie 1695 (la 74 de ani)

Cauza: boală neprecizată

Locul: Hotel Hervart, Strada Plâtričre (astăzi, Strada Jean-Jacques Rousseau nr. 61), Paris (Franţa)

Înhumat: Cimitirul Inocenţilor – ulterior, la Catacombe, Paris

„Simţind că i se apropie sfîrşitul“, precum plugarul din fabula sa, La Fontaine a chemat un preot. I-a fost trimis Abatele Pouget, care a pus toată înflăcărarea celor 25 de ani ai săi în convertirea celui mai licenţios poet al veacului – i-a vîndut scump iertarea, cerîndu-i să promită: 1) că nu va mai pune mîna pe pană decît pentru a scrie cărţi religioase; 2) că va renunţa la retipărirea ,,Povestirilor”; 3) că, la o şedinţă a Academiei, va cere, public, iertare lui Dumnezeu şi Bisericii, pentru a fi scris „această carte infamă“; 4) că-şi va arde ultima comedie.

La Fontaine i-a acceptat toate condiţiile. A fost un sacrificiu dureros şi costisitor, căci retipărirea ,,Povestirilor” l-ar fi scos din mizeria în care se zbătea. Dar acesta era preţul care i se cerea pentru spovedania publică, pe care a făcut-o în ziua de 12 februarie 1693. După care s-a restabilit… Pe 9 februarie 1695, întorcîndu-se de la o şedinţă a Academiei la Hotel Hervart, unde locuia, simţi că nu e în apele lui. Îl apucă, din nou, frica de moarte. Îi scrise prietenului său Maucroix cîteva rînduri, pline de nelinişte religioasă şi de o credinţă profundă: „Dragul meu, nu mi-e că mor, dar îţi dai seama că va trebui să mă înfăţişez înaintea lui Dumnezeu?! Tu ştii cum am trăit. Pînă să primeşti biletul acesta, poate că porţile veşniciei se vor fi deschis pentru mine…“. Nu s-au deschis chiar atunci, ci două luni mai tîrziu. Se spune că ultima dată a ieşit din casă pe 10 aprilie, pentru a petrece Paştele la Biserica Saint-Eustache. „În ajunul morţii – povestea Boileau -, a repetat, de mai multe ori, că, dacă îi cerea Domnului o amînare, de cîteva zile, era doar pentru a umbla pe străzile Parisului într-un tomberon, ca să ştie toată lumea cît de mult detestă poeziile licenţioase pe care le-a scris“. N-a mai avut timp s-o facă – a murit pe 13 aprilie. Făcîndu-i-se toaleta mortuară, s-a văzut că trupul acestui rob al plăcerii era încins cu un ciliciu, iar în dulap i s-au găsit instrumente de penitenţă. Poetul a fost înhumat în Cimitirul Inocenţilor, iar, după închiderea acestuia, în anul 1780, osemintele

i-au fost strămutate în fostele cariere subterane de la Catacombe. Acolo, probabil, rămăşiţele pămînteşti ale lui La Fontaine odihnesc amestecate cu atîtea altele. Cert este, însă, că ele nu se află în mormîntul din Cimitirul Pčre-Lachaise.

* * *

LAMARTINE (Alphonse de), poet, scriitor şi om politic francez

Data morţii: 28 februarie 1869 (la 79 de ani)

Cauza: atac de apoplexie

Locul: vila ,,Petite Muette”, Passy, în apropiere de Paris (Franţa)

Înhumat: Biserica din Saint-Point, în apropiere de Mâcon (Franţa)

După un atac de apoplexie din care îşi revenise cu greu, Lamartine îşi recăpătase putinţa de a merge, dar mintea îi era atît de confuză, încît nu-şi mai recunoştea nici măcar versurile. Pe 22 februarie, în Bois de Boulogne, a suferit un nou atac. A murit după cîteva zile, în braţele nepoatei sale Valentine de Cessiat, cu care se căsătorise în urmă cu 1 an. La căpătîi avea crucifixul Elvirei (Julie Charles – Elvira, din ,,Lacul”). A lăsat datorii în valoare de 2.214.838 de franci şi indicaţii categorice în privinţa ultimului său lăcaş: „Nu vreau să-mi dorm somnul de veci sub iarba sordidă de la Pčre-Lachaise, călcată în picioare de o liotă de declamatori funebri şi academicieni dogmatici, care se bucură că ai murit, cu batista nici măcar umezită cînd şi-o pun la loc, în buzunarul brodat cu lauri. La naiba cu funeraliile lor oficiale! Mai bine să dormim la rădăcina unui copac, asta dacă mai avem parte de un copac pe pămînt“. Respectîndu-i dorinţele, Valentine Lamartine a refuzat funeraliile naţionale oferite de Napoleon al III-lea. Poetul a fost înhumat în Capela de la Saint-Point, alături de mama, prima soţie şi fiica sa.

(va urma)

Isabelle Bricard

COMENTARII DE LA CITITORI