Asasinarea lui Boris Nemţov, o înscenare grosolană, pusă la cale de inamicii lui Vladimir Putin

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Mai dau şi rateuri diversioniştii ăştia. Se mai întîmplă. Nu trebuie să fii cine ştie ce expert pentru a-ţi da seama cît de primitivă este făcătura din Moscova, menită să asmută împotriva Ţarului de la Kremlin, dacă nu toată Planeta, măcar toată Rusia. Haideţi să recapitulăm: acest Nemţov a făcut imprudenţa de a se lamenta că va fi omorît de Putin. De unde şi pînă unde? Ce semnale avea el – dar nu avea campionul mondial la şah Garry Kasparov, sau alt lider al Opoziţiei? Absolut nici unul. El a încercat să fure startul, adică să se plaseze în prima linie a riscurilor majore, aşa încît, după o eventuală schimbare de regim, să aibă „pole position“, să fie favoritul nr. 1. Numai că, în acest fel, şi-a semnat condamnarea la moarte. Nici vorbă să fie împuşcat din ordinul unui om ca Vladimir Putin, care a dovedit că preţuieşte dialogul pe plan internaţional şi chiar i-a eliberat pe unii adversari, declaraţi, ai Rusiei (a se vedea cazul lui Ilie Ilaşcu). Fiind eu, de felul meu, un fel de Toma Necredinciosul, n-am gustat nici „momeala“ reprezentată de uciderea Anei Politkovska şi a lui Andrei Litvinenko. La acest nivel, au existat şi există interese atît de mari şi forţe aşa de diverse, încît nu trebuie să te pripeşti să iei drept bun ceea ce se observă la prima vedere. Istoria ultimelor decenii, pe plan mondial, arată că realitatea e alta, de cele mai multe ori.

Ce om cu judecată sănătoasă crede că atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost „opera“ unor terorişti musulmani? Nici măcar americanii nu cred asta. Alţi islamişti „răi“ sînt cei incriminaţi, în aceste zile, la Paris – există atîtea neconcordanţe şi erori grave încît totul pare cusut cu aţă albă.

Dacă rîcîi bine, cu unghia, stratul de vopsea propagandistică, vei constata că, în spatele tuturor acestor crime, se află mîna Serviciilor Secrete – americane şi israeliene. Acest adevăr nici nu mai trebuie demonstrat. La fel şi cu uciderea – regretabilă, desigur – a lui Boris Nemţov. Acele structuri care pîndesc momentul să-l acuze pe Vladimir Putin de toate păcatele Iadului au privit panica (regizată) a lui Boris Nemţov ca pe o mană cerească. Aşa că l-au împuşcat pe acest nefericit fără ezitare – dar nu în casa lui, nici la vreo periferie, ci aproape de zidul Kremlinului, ca legătura cu locatarul de acolo să fie şi mai clară. Toată regia a fost, însă, atît de stîngace, încît provocatorii s-au făcut de rîs. Haideţi să zicem, prin absurd, că Vladimir Putin ar fi poruncit eliminarea fizică a acelui agitator cu nume ciudat, Nemţov. Aşa ar fi procedat un as al KGB-ului? N-ar fi găsit o altă modalitate, mai savantă şi mai puţin bătătoare la ochi, cam în genul „accidentului“ căruia i-a căzut victimă Lady Diana? În mod categoric, cineva care a fost ofiţer KGB, atîţia ani, în inima Germaniei ar fi elaborat un alt plan. Pe cînd, aşa? Ce avem noi aici? Un opozant care se plimbă, seara, cu o paraşută, sub atenta supraveghere a unor camere de luat vederi, e împuşcat în spate, cu 4 focuri de pistol, de către un individ. E prea simplu. Prea grosier. Miroase a fuşereală. Nu mă îndoiesc că FSB-ul şi Poliţia vor da de urma acelui killer rudimentar, ca şi de cea a comanditarului. Care, repet, este exclus să fie Vladimir Putin. Personaj care, după scurgerea a 75 de ani, nu poate fi mai stupid decît Stalin, cel care a ordonat uciderea, în 1940, a lui Troţky – dar nu în Rusia, nu în Europa, ci taman în Mexic. Hai să fim serioşi: americanii nu ştiu, nici acum, după aproape 60 de ani, cine l-a omorît pe preşedintele lor, Kennedy, chiar acolo, în SUA – dar ştiu cine l-a omorît pe un obscur opozant politic, la celălalt capăt al lumii! Cît de tîmpiţi pot fi autorii de cacealmale de genul acesta, în aşa fel încît să ne ceară nouă, oameni cu o inteligenţă şi o cultură istorică net superioare lor, să credem asemenea poveşti de adormit copiii? Ei chiar cred că lumea contemporană a involuat? Nu, dimpotrivă, a evoluat şi priveşte astfel de provocări printr-un filtru extrem de precaut.

Mîine ce va urma? Unde şi cum va mai lovi mîna lungă a troglodiţilor care fac victime omeneşti nevinovate, pentru a-şi rezolva problemele de ordin politic, economic, militar? Regret, sincer, moartea acestui Boris Nemţov, dar cred că el şi-a căutat-o cu lumînarea, oferindu-se în bătaia gloanţelor unor asasini nebuni şi fără scrupule, de existenţa cărora un lider politic ar fi trebuit să ştie. Desigur, Vladimir Putin are păcatele sale, dar crede cineva că un lider mondial – neîndoielnic, Nr. 1 în lumea contemporană – se sinucide prin asemenea execuţii barbare, doar pentru a elimina un adversar la care se uită ca un purice în ureche? Cu ce îl deranja atît de cumplit Nemţov pe Putin? Îi punea tronul în pericol? Dar aşa ceva e ridicol! E clar că, şi din această înscenare, liderul de la Kremlin va ieşi cîştigător. Adică şi mai puternic. El nu trebuie să-şi dovedească vinovăţia. Dimpotrivă, acuzatorii lui sînt obligaţi să demonstreze că ordinul ucigaş a fost dat de el. Ceea ce e imposibil. Atunci cine, anume, l-a dat? Abia asta e treaba lui Vladimir Putin şi a aparatului său. Ca astfel de atrocităţi puerile (e prima oară cînd pun aceste cuvinte alături) să nu se mai întîmple.

CORNELIU VADIM TUDOR

Duminică, 1 martie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI