Asasinate la români

in Polemici, controverse

Luptele pentru putere, bani, amantlîcuri şi eliminarea persoanelor incomode au dus, de multe ori, şi la asasinate. Preşedintele Corneliu Vadim Tudor a fost victima unui plan de eliminare politică, încă din anul 2000, cînd Tribunul a ajuns finalist la prezidenţiale. Vadim Tudor deranja decidenţii politici, atît prin atitudinea dură faţă de corupţie, cît şi prin patriotismul autentic de care dădea dovadă. Ca urmare, Tribunul a fost hăituit permanent: i s-au tăiat sursele de finanţare, colaboratorii apropiaţi au fost ademeniţi de partidele de la guvernare, unii membri ai Partidului România Mare au avut, din exterior, misiunea de a scinda partidul. Hărţuirea aceasta a culminat, în luna ianuarie a anului 2011, cu evacuarea forţată şi abuzivă a PRM din sediul său central. Pe lîngă toate acestea, Vadim Tudor era supus unui embargo mediatic vizibil. Aşa se face că, la alegerile din 2008 şi 2012, Tribunul şi PRM n-au mai prins locuri în Parlamentul României. Zecile de procese, multe dintre ele intentate pe nedrept, l-au sufocat. În noaptea de 6 spre 7 septembrie 2015, presimţindu-şi şi prevestindu-şi mortea, a scris memorabila poezie „Ultima cafea” – necrologul pentru trecerea sa în veşnicie. Corneliu Vadim Tudor a fost o victimă a statului mafiot. A plecat dintre noi într-o zi de mare sărbătoare religioasă, Ziua Crucii, pe 14 septembrie 2015. De altfel, şi alţi mari patrioţi ai Neamului Românesc au sfîrşit la zile mari, însemnate cu roşu în calendarele bisericilor. Chiar Nicolae Ceauşescu a fost asasinat în sfînta zi de Crăciun. Nu au plecat însă dintre noi fără să arunce blesteme peste trădători şi criminali. Iată ce le-a transmis Vadim Tudor conducătorilor României care au declanşat masacrul cîinilor: „Vă blestem pe toţi cei care faceţi abatorul ăsta, să vă bată Dumnezeu pe voi şi pe copiii voştri, pînă la a şaptea spiţă…”.
Să ne amintim ultimele cuvinte ale lui Nicolae Ceauşescu, în faţa plutonului de execuţie: „Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă! Moarte trădătorilor! Istoria mă va răzbuna!”. Chiar şi Mareşalul Antonescu, înainte de a fi împuşcat, le-a strigat ucigaşilor săi: „Nu las vouă, popor ingrat, nici măcar cenuşa mea!”. Aparent, sistemul trădător şi mafiot, instalat odată cu lovitura de stat din 22 decembrie 1989, a adus libertatea de exprimare şi de mişcare. În realitate, cele aproape trei decenii scurse de atunci demonstrează că România a fost invadată de mizeria unui capitalism de junglă, aducător de trădare, corupţie instituţionalizată, trafic de droguri şi de fiinţe umane, sărăcie extremă, chiar şi de asasinate la comandă. Afacerişti aflaţi în slujba mafiei politice au sfîrşit dubios sau au dispărut fără urmă de îndată ce au devenit incomozi. Erbaşu, Anghelescu sau Marta sînt doar cîteva nume de răsunet în acest sens. În rîndul nefericiţilor plecaţi definitiv dintre noi din aceleaşi cauze, se numără şi magistraţi, precum Panait sau Sega.
Asasinatele la români, o tradiţie?
v Burebista, întemeietorul Daciei, a fost asasinat de nobilii din jurul său, în anul 44 î.Chr.
v În 1451, la Reuseni, domnitorul Moldovei Petru Aron (1451-1452; 1454-1455) îşi ucide fratele, Bogdan al II-lea (tatăl lui Ştefan-cel-Mare), pentru
a-l înlocui la tron.
v Ştefan-cel-Mare (1457-1504) îşi asasinează unchiul, pe Petru Aron, tot ca să îi ia tronul.
v Din acelaşi motiv, Vlad Ţepes, domn al Ţării Româneşti, este ucis în anul 1476, din porunca fratelui său, Radu-cel-Frumos.
v Domnitorul Ţării Româneşti din anul 1510, Vlad-cel-Tînăr, a fost asasinat de boieri.
v Aceeaşi soartă a avut-o şi vodă Pătraşcu-cel-Bun, ucis de soţia sa şi de amantul ei, vornicul Socol, în 1558.
v Alexandru Lăpuşneanu, domnitor al Moldovei, a fost omorît de soţia sa, Ruxandra, la 11 martie 1568.
v Înfăptuitorul Unirii Ţărilor Române, Mihai Viteazul, este asasinat de generalul Gh. Basta, la 9 august 1601.
v În anul 1688, Constantin Brâncoveanu îşi otrăveşte unchiul, domnitorul Şerban Cantacuzino, şi îi ia scaunul domnesc. Numai că, la rîndu-i, Brâncoveanu este executat la Constantinopol, în anul 1714, în urma acuzaţiei de trădare.
v La 27 mai 1821, Tudor Vladimirescu, liderul revoluţiei de la 1821, este asasinat de Eteria.
v În anul 1777 este ucis domnitorul Grigore Ghica.
v Prim-ministrul Barbu Catargiu, din porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza, este asasinat, în Dealul Mitropoliei, în anul 1862.
v Data de 29 decembrie 1933 îi aduce sfîrşitul lui I.G. Duca, un alt prim-ministru al României, în gara Sinaia, victimă a legionarilor.
v Liderul legionarilor Zelea Codreanu, din ordinul regelui Carol al II-lea, este executat la Tîncăbeşti, la 29 noiembrie 1938.
v Prim-ministrul Armand Călinescu este împuşcat de legionari, pe podul Ştirbei Vodă, la 21 septembrie 1939.
v Noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940 a fost fatidică pentru 64 de politicieni şi 5 demnitari; aceştia fiind ţinta asasinatelor legionare, în închisoarea de la Jilava. Cei cinci demnitari se numeau: Gheorghe Argeşanu (prim-ministru), Mihai Moruzov (şef SSI), Victor Iamandi (ministru al Justiţiei), Gabriel Marinescu (şef al Poliţiei), Ioan Bengliu (comandant al Jandarmeriei). Tot la 27 noiembrie a aceluiaşi an, încă doi mari lideri politici sînt ucişi: Nicolae Iorga (fost prim-ministru) şi Virgil Madgearu (secretar
general al Partidului Naţional Ţărănesc).
v Paisprezece ani mai tîrziu, în ziua de 17 aprilie, în închisoarea de la Jilava se mai comite o crimă; victima, avocatul Lucreţiu Pătrăşcanu, fusese ministrul Justiţiei şi unul dintre fondatorii Partidului Comunist Român.
Oare de ce, în anul 1990, la scurt timp după euforia evenimentelor din decembrie 1989, marele nostru filozof de talie mondială, regretatul Petre Ţutea, a ajuns la amara constatare: „Am suferit 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi…”?

Marius Marinescu

COMENTARII DE LA CITITORI