Ascult cum mă-ngroapă în tine uitarea

in Poeme

Nu mai vreau nimic, nici o glorie deşartă,
nici un crin nenăscut la butonieră,
inima de întunericul minţii e spartă,
sînt un vis sfărîmat de-o himeră.

Iau cina-n privire doar păsări de pradă
şi-n gînduri se-ascund dezertările negre,
ţin cerul pe umeri ca-n mine să cadă
plecarea din Marte pe marşuri funebre.

Şi n-au nici un gînd să se-ntoarcă vreodată
orchestrele smulse din trupuri de cal,
prin inima-n două anotimpuri crăpată
pătrund gunoierii şi m-aruncă la mal.

N-o plînge în urmă nici măcar amintirea
acelei plecate înainte de-a-mi fi,
aruncînd ca pe-o haină murdară iubirea
vă las tot pămîntul să-l puteţi stăpîni.

Îmi curg cicatricile din suflet în sînge
şi-n oglinda stingheră se-aude o voce,
de dor cîteodată ca un viscol te-aş plînge,
dar trece prin mine o spaimă atroce.

E-o umbră ce creşte hrănindu-se vag
din rana în care se zbate mirarea,
văzduhul din suflet pe roată îl trag
şi-ascult cum mă-ngroapă în tine uitarea.

Adi SfinteŞ
2 aprilie 2016

COMENTARII DE LA CITITORI