Atenție la cum votăm

in Tabletă de scriitor

Cînd, alegătorule, vom scăpa de netrebnicii din parlamentul ţării noastre, care zic că se ocupă de sănătatea poporului, de educația în școli a copiilor şi nepoţilor noştri?… În campania electorală zic că fac spitale şi şcoli, iar la sfîrşit de mandat te trezeşti cu buza umflată, căci ei te-au furat la greu. Cînd, omule, vei trăi şi tu în linişte şi cu bucata de pîine pe masă, fără teama că a doua zi nu ai ce pune în lingură? Cînd, omule, vei scăpa de plata facturilor mereu umflate, la gaze, apă, curent electric, fie că e vară şi soarele arde de topeşte pietrele din albia rîurilor, fie că-i iarnă cu geruri cumplite? De la o lună la alta, facturile vin în cutia poştală cu preţurile mereu mărite. Cum poți, omule, să îţi vinzi conştiinţa pe un tricou sau o şapcă cu însemnele vreunui partid? Cum de te laşi manipulat, în aşa hal, de aceşti profitori găunoși? Cu toate diplomele și ,,doctoratele” lor, dacă ar fi ca mîine să li se închidă uşile partidelor politice şi nu ar mai beneficia de nici o funcţie publică, ei n-ar mai fi în stare de nimic. S-ar duce pe apa sîmbetei reputaţia de care se bucură în prezent… Ei trăiesc bine, pentru că tu le-ai dat votul… Nu ţi-ai făcut ţie rău, ci nouă, tuturor oamenilor de bună credinţă, plătitori de taxe şi impozite ca să-ţi crească ţie pensia, ajutorul social, sau să beneficiezi de gratuitate pe mijloacele de transport în comun… Oare cînd te vei lumina la minte, omule, să analizezi cum stau lucrurile în realitate, încotro vrei să mergem ca naţiune, şi să votezi pe cel mai bun om politic, corect, cinstit, şi fără gînduri ascunse? De ce, omule, nu te gîndeşti de nouă ori înainte de a intra în cabina de vot, să zici ca ei şi să faci ca tine? Pentru că ştampila este în mîna ta… Cînd te duci la alegeri cu noaptea în cap, dacă votezi ce-ți spun alții, în schimbul unor atenţii, înseamnă că degeaba ţi-ai stricat somnul dimineţii şi ţi-ai irosit timpul… Te înţeleg, aşa votezi, că aşa ai învăţat… Şi iată că de la alegerile democratice, din decembrie 1989, au trecut aproape treizeci de ani, adică şase cincinale de-ale fostului preşedintele, Nicolae Ceauşescu, care cîte n-ar fi făcut pentru tine, pentru noi toţi, să trăim mai bine… Cu ce ne-am ales? Cu nimic… Boli, suferinţă… Dezastru. Ce zici, omule, am, sau n-am dreptate? Eu nu te cert și nu te judec. Nu am dreptul acesta. Dar, te rog, nu mai vota pentru o sticlă de ulei sau o brichetă… Cei pe care i-ai tot votat pînă acum te-au ,,făcut” la buzunar şi te-au lăsat fără copii şi nepoţi în bătătură, că au plecat în lumea largă… De ce?… Din cauză că ai votat fără chibzuinţă, pentru o găleată de plastic şi un cozonac prins de clanţa uşii… Întotdeauna te-au sfidat, nimic din promisiunile din campanie nu s-a realizat. Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe votul tău, că uite cum curg birurile pe tine… Nu te mai plînge… Stai şi mănîncă seminţe în faţa blocului. Cînd e vorba de vreun miting, sînt destui care vor lupta şi pentru drepturile tale… Tu mergi la vot, votează, vezi care-ţi oferă mai multe vorbe goale… Acum te plîngi că nu mai suporţi, că sănătatea îţi joacă feste şi portofelul ţi-e tot mai gol, în ciuda creșterii punctului de pensie, a salariilor… Au crescut, dar nu pentru alde noi, păduchioşii!… Să te compătimesc? Să-ţi plîng de milă? Nu voi face nici una, nici alta, în schimb, îţi spun că mulţi dintre cei pe care tu i-ai votat, peste ani, se vor regăsi la lada de gunoi a istoriei… Te-ai bucurat cînd ai găsit în uşa casei o punguţă cu mici atenţii de la ei, sau cînd ai primit-o în parc, în timp ce te plimbai cu nepotul ori cu nevasta… Practic, te-ai ales cu o biată pomană de la un partid sau altul… Dar, atenţie, acei politicieni au primit de la tine, în schimb, un vot confortabil, care le va aduce avantaje grase doar lor… Iată ce lecţie de moralitate oferi tu, omule, nepotului tău, pe care azi îl ţii de mînuţă în parc şi-l bucuri cu o gumă de mestecat străină, a cărei aromă, pînă în decembrie 1989, nu ai avut ocazia să o savurezi… În schimb, ai fost acasă la tine, cu ai tăi, la masă. Dar cînd nepotul tău – care mai tîrziu se va trezi, ca un miel rătăcit de turmă, în această globalizare – o să te întrebe, privind în sus, la ceruri, către tine, cine este el şi care eţara lui, tu ce ai să-i răspunzi, alegătorule?

ION MACHIDON,

preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Păreri și opinii