ATENŢIE LA UNGARIA! (II)

in Restituiri

Ieşiri, mai mult sau mai puţin violente, atît în ţară, cît şi peste hotare, au avut şi au în continuare, în afară de Szöcz Geza, şi ceilalţi lideri ai iredentismului neadormit unguresc, de care revista noastră s-a ocupat încă din primele sale numere. I-am simţit, cum se spune, în pofida tuturor apărătorilor lor… români, gen Nicolae Manolescu, Radu Popa, Andrei Pippidi, Felicia Antip, Cornel Nistorescu, Dan Petrescu, Radu Enescu, Smaranda Enache, S.R. Stănescu şi toţi ceilalţi intelectuali, care or să se tot pupe-n bot cu ungurii pînă o să pierdem Ardealul. Revenind la chestiunea gravă a jocului dublu, practicat de fruntaşii UDMR, am să intru direct în subiect şi voi informa opinia publică asupra unor preocupări extrem de dăunătoare: acelea de a-şi constitui structuri informative la Tg. Mureş şi Cluj. Ele au în compoziţie foşti ofiţeri de Securitate, în majoritatea lor de naţionalitate maghiară, care au activat în judeţe din Transilvania. Există indicii că această activitate este dirijată de Serviciile Secrete din Ungaria, unde s-a organizat şi specializarea unora dintre ei. Avem ştiri care atestă preocupările Serviciului de Infor-

maţii (?!) al UDMR de a strînge date compromiţătoare despre personalităţi ale Uniunii Vatra Românească şi ale revistei „România Mare“ – ambele fiind considerate drept cele mai combatante foruri împotriva primejdiei revizioniste maghiare. Relevantă este şi tendinţa de atragere a etnicilor maghiari din ţara noastră la studii superioare în Ungaria, unde, după absolvirea anului I la cursuri de zi, să fie trecuţi la fără frecvenţă şi apoi trimişi înapoi în România. Din rîndul acestora, o parte constituie un potenţial de agentură străină, urmînd a fi folosită cu sarcini pe teritoriul ţării noastre. Am primit unele informaţii conform cărora UDMR e dispusă să plătească un premiu de 500.000 de lei pentru fiecare maghiar care revine în Transilvania, pentru a încerca o răsturnare a raportului demografic. În anturajul unor membri marcanţi ai UDMR şi PNL (ah, domnule Radu Câmpeanu, cum te-au mai votat ungurii!) se susţine că, în prezent, în România s-ar afla un mare număr de turişti din ţara vecină şi neprietenă, din păcate, care au sarcini informative privind cunoaşterea situaţiei social-politice din ţara noastră. Am mai prins noi din zbor un zvon: tineri cetăţeni români de naţionalitate maghiară, cu stagiul militar satisfăcut, sînt instigaţi să plece la Budapesta pentru a se înrola în aşa-numita „Armată de eliberare a Ardealului“, programată să acţioneze în primăvara anului 1991. Totodată, membrii UDMR acreditează ideea că Ungaria va fi sprijinită în toate acţiunile sale de Germania unificată, iluzionîndu-se, în stilul fanfaronadei care a făcut atît de mult rău acestei ţări, că nemţii sînt înnebuniţi de dorinţa să „creeze un aliat puternic“. După cum se vede, urmaşii asasinilor de după Diktatul de la Viena au nostalgia Germaniei, fără să înţeleagă, totuşi, că au trecut 50 de ani de atunci şi că această bravă ţară nu poate fi fascistă, şi nici războinică, are o altă optică asupra vieţii şi Planetei. Adevărul trist pe care îl va pricepe Ungaria foarte curînd este acela că îi lipseşte un Hitler… Bine, în schimb, că o are pe Doina Cornea-Juhasz, un veritabil Horthy cu fustă şi căciuliţă tricotată, psihopată respinsă chiar de propria sa familie, cu care Securitatea lui Ceauşescu şi Postelnicu a fost prea blîndă – nefericita creatură trebuia ţinută la o şcoală de reeducare a surdomuţilor, ca să nu mai deschidă gura aia, ca o cloşcă beată, împotriva Poporului Român.

Pentru că iată ce spunea personajul acesta cu vizibile dereglări hormonale, într-o chemare instigatoare, adresată emigraţiei maghiare din Franţa: „Veniţi în Transilvania ca să revendicaţi drepturile naţionale ale poporului maghiar!“. E bine ce se petrece, stimată opoziţie, care o iei în braţe pe această femeie ambuscată? Poate nu-i lipsit de interes să mai amintim că fiica sa este una dintre semnatarele Declaraţiei de la Budapesta, aşa că totul se leagă, leprele astea ne vor pieirea, iar cînd revista noastră le dă peste mîini, este acuzată de şovinism, de nivel suburban etc. Nu demult, un anonim, ce-şi zice George Achim, semna pe pagina întîi a ziarului naţional-ţărănist „Dreptatea“ un articol în care ne acuza de „dejecţiile şi turpitudinile“ cu care jignim demnitatea poporului maghiar, numindu-ne, pur şi simplu, porci, mai exact rîmători! Departe de noi gîndul de a jigni demnitatea vreunui popor, fie el maghiar, german, evreu etc., dar atunci cînd este vizibilă o politică tenace de deznaţionalizare a Ardealului, cînd românii sînt umiliţi în vatra sufletelor lor şi izgoniţi ca nişte vite, să nu-mi vii tu, ţărănist avid de căpătuială şi putere politică, muşcînd din cadavrul politic al marelui Iuliu Maniu, să nu-mi vii să mă obrăzniceşti în ţara mea, în legea mea, că e vai şi-amar de toată şleahta ta de trădători de Neam şi Ţară! Voi n-auziţi Ardealul cum geme? Vă gîndiţi numai la sensibilităţile ungureşti, ale bucătăresei cu barbă, Szöcz, şi ale capului congestionat ca o varză roşie al lui Domokos, dar la milioanele de români care trăiesc cu frica în sîn în propria lor ţară, ca nu cumva să se mai abată asupra lor teroarea din 1940-1944, la ei nu vă gîndiţi?

Un articol stupefiant, prin lipsa totală de cinste şi patriotism, publică în „România liberă“ dl. Sorin Roşca Stănescu. Titlul său este mai mult decît elocvent: „Diversiunea «Ardeal»“. Ne aşteptam ca valorosul ziarist Corneliu Vlad, care, în repetate rînduri, a salvat faţa acestei publicaţii, scriind articole excelente despre problemele reale ale Transilvaniei, să ia atitudine, aşa cum a luat de fiecare dată cînd inamici din afara ţării au răstălmăcit realităţile româneşti. N-a făcut-o sau, poate, cine ştie, n-a fost lăsat s-o facă, pentru că acel ziar care se intitulează campionul democraţiei este, în realitate, un imens pumn în gură. Urmăriţi ce scrie acest S.R. Stănescu, gazetar civilizat, în aparenţă, dar vehement în fond şi, vai, profund necinstit: „De fapt, nici guvernul Ungariei, nici populaţia din Ungaria, nici ungurii din Ardeal, nici chiar diaspora maghiară, atît de mult hulită în unele ziare foarte româneşti, nu revendică Ardealul“. Referindu-se la Vatra Românească, pe care o consideră plină de securişti, avocatul maghiarimii (fiu de legionar, şi el!) scrie imperturbabil, fără a-i cădea pana de cioară din mînă: „Ce încredere, ce certitudine poate oferi o organizaţie născută şi construită pe alte criterii dccît cele ale judecăţii cumpătate, lucide, înţelepte şi infestate de corpi străini? Să recunoaştem, Vatra Românească are accente naţionaliste. Naţionalismul românesc poate stîrni naţionalismul maghiar. Şi invers“. Şi aşa mai departe, în mod iresponsabil, uitînd să sufle un cuvînt despre drama miilor de familii româneşti izgonite, despre profanarea monumentelor mîndriei naţionale, despre bisericile ortodoxe incendiate, despre uciderea, în chinuri groaznice, a unor cetăţeni români, cărora li s-au băgat apoi şobolani morţi în gură şi monede în orbite, jucîndu-se ceardaş pe cadavrele lor etc. Este limpede că acest S.R. Stănescu merită să fie pălmuit – da, acesta este tratamentul cel mai cavaleresc, deocamdată – în faţa întregii bresle. Pentru că minte, pentru că îl doare undeva de soarta amărîţilor de români, pentru că se foloseşte de forţa presei pentru a difuza otrava iredentismului unguresc. Hai să zicem că pe el nu l-au convins morţii românilor, din ultimele luni, sau bejenia uluitoare a mii şi mii de familii din Ardeal, poate că face parte dintre acele lighioane empirice care se lămuresc numai cînd văd ceva cu ochii lor. Dar ce ne facem cu declaraţiile guvernanţilor maghiari, care nu recunosc Trianonul, care repun în picioare grupul statuar revoltător al lui Horthy, care susţin că România este un stat multinaţional ş.a.m.d.?! Ce părere are el despre jignirile repetate pe care ni le aruncă unii conaţionali maghiari, sub ochii noştri, atît la televiziunea română, cît şi în unele publicaţii care apar chiar în România? Este normal ca revista „Kapu“, din Budapesta, să ceară intervenţia armată ungurească pentru „ajutorarea“ etnicilor maghiari din România, iar prin ţara vecină să circule din nou vechile manifeste cu instigarea „ucide-l pe român, ucide-l“?! Este oare firesc să apară în revista „Trompf “, din Miercurea Ciuc, harta României, în mijlocul căreia figurează un bou legat la ochi şi încălţat în opinci, cu una dintre copite întinse spre vest, adică spre Ungaria şi Europa, pentru pomană? Poporul român este chiar dobitoc, pentru democraţii noştri maghiari? Sau cumva este porc – aşa după cum reiese dintr-o altă caricatură, apărută zilele trecute în aceeaşi scandaloasă revistă?! Mai concret, este vorba despre harta României, întipărită pe un porc uriaş, dar nu orice fel de porc, ci unul în formă de puşculiţă, ca o cutie a milelor unde depun pomană străinii. Explicaţia în limba maghiară a desenului este strigătoare la cer: „România grohăie“. Am ajuns chiar la mila Planetei, sîntem făcuţi boi şi porci de către viperele astea pe care le-am crescut la sîn şi care au mîncat o pîine bună în România, mult mai bună decît aceea pe care ar fi mîncat-o prin fundul Asiei, acolo unde s-au născut şi unde, de fapt, le este locul? Ar tolera Franţa, sau Anglia, sau alte ţări mereu invocate pentru reala lor civilizaţie şi democraţie, să fie umilite la ele acasă de către algerienii, sau negrii care s-au pripăşit pe-acolo? Dar nu vă gîndiţi că totul are o limită şi răbdarea românului va exploda odată şi-odată? De altfel, într-unul din numerele noastre viitoare, vom reproduce caricatura porcină, ca să nu fim acuzaţi că inventăm ceva. Să vadă toată suflarea românească ce mult ne iubesc unii conaţionali de-ai noştri. Dar, să revenim la problemele cu adevărat majore ale acestei situaţii, care să ne justifice alarmantul titlu „Atenţie la Ungaria!“. În rîndul declaraţiilor lipsite de măsură, pe care le tot fac de cîteva luni liderii revizionismului din Ungaria, iată şi opinia demnitarului Matyas Szuros: „Anvergura activităţii maghiarilor etnici din România s-a extins substanţial, existînd un bun prilej pentru auto-organizare; Ungaria va acorda sprijin politic şi moral ungurilor care trăiesc în România. Alţi oameni politici, scriitori sau diferite grupări din Ungaria, încercînd să acrediteze ideea că în ţara noastră ar exista o mişcare naţionalistă „care visează la România Mare“, cu frontiera firească pe Tisa, deplîng „soarta populaţiei maghiare din Ardeal“, care ar fi „dezavantajată şi în prezent“, datorită atitudinii „actualului guvern“, care, auziţi minune, „persecută populaţia de naţionalitate maghiară, prin măsurile adoptate“. Eu ştiu o socoteală: dacă tot nu le place nimic în România, dacă tot strîmbă din nas la orice încercare a noastră de liberalizare a vieţii interne, dacă tot sînt aşa de înverşunaţi în discreditarea realităţilor româneşti – de ce, oare, nu-şi iau calabalîcul să se ducă în Ungaria? De ce liderii din ţara vecină nu-şi recuperează odoarele de mare preţ, atît de persecutate de regimul de la Bucureşti? Se poate face dragoste cu sila? Pînă unde şi cît trebuie să mai înghiţim de la şovinii maghiari din Transilvania şi din Budapesta, care este clar că ne vor acuza de totalitarism şi persecuţii mereu, chiar dacă le-am pune la picioare luna de pe cer? Oare nu se pricepe o dată pentru totdeauna că avem de-a face cu o încercare dementă de a ne exaspera cu orice preţ, de a asmuţi comunitatea internaţională asupra României?

Corolarul unor asemenea atitudini îl constituie opinia autorilor

„Buletinului de informare pentru emigraţia maghiară din S.U.A.“, editat de Biserica reformată din Los Angeles (locul de unde ne-a fost expediat par-avion dl. Aristide Buhoiu, bravo, e pentru prima oară că nu-i greşesc numele!). Iată ce se scrie acolo: „Rezolvarea situaţiei existente în Transilvania se poate face numai prin cedarea către Ungaria a acestui teritoriu“. Atunci cum rămîne cu afirmaţiile din „România liberă“, cum că nici măcar diaspora maghiară nu vrea Ardealul? Şi cum rămîne cu spotul publicitar al acelei firme germane, folosit de unguri pentru a prezenta Transilvania încorporată Ungariei, diversiune prezentată chiar pe postul românesc de televiziune? Poate fi cineva atît de naiv încît să creadă că avem de-a face cu persoane izolate? Dar, să ne întoarcem la oile diversiunilor din interior. În ultima vreme, au fost înregistrate explozii enigmatice la diferite obiective industriale din întreaga ţară. Ele sînt prea multe şi prea concertate ca să poată fi întîmplătoare. În regimul lui Ceauşescu, dacă se producea un asemenea accident, era prăpăd, foiau zeci de comisii de anchetă, era foarte bună Securitatea, formată din profesionişti adevăraţi, luni de zile erau analizate cauzele şi circumstanţele exploziei, iar, dacă se constata că era sabotaj, pedepsele erau exemplare. Pentru că unităţile economice nu erau ale lui Ceauşescu, ci ale Poporului Român. Şi ele trebuiau apărate cu orice preţ, ca şi acum, de altfel. Din informaţiile primite de noi de la diverşi factori cu munci de răspundere, purtători de haină fie militară, fie civilă reiese că ungurii pun de mult timp la cale un plan de sabotare a unităţilor cu producţie specială, precum şi, în special, a Combinatului chimic Făgăraş. Au fost reperate şi încercări de diversiune la unităţi militare de apărare antiaeriană din Transilvania. Inventivitatea ungurească nu are margini. Pe raza judeţului Prahova a fost sesizată activitatea unor instalaţii de bruiaj radio electronic, care nu aparţin Ministerului Apărării Naţionale – există temerea că unităţile de artilerie şi de rachete antiaeriene din zonă pot deschide focul asupra propriei noastre aviaţii militare, în situaţii de luptă. Şi se mai recurge la o diversiune, întemeiată pe disponibilitatea spre trădare a unor nemernici ce-şi zic români. În acest sens, o atenţie deosebită este acordată alimentării din străinătate a unei atmosfere de încordare şi reţinere între Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul de Interne, scontîndu-se pe extinderea unei stări de criză şi neîncredere, cu efecte asupra capacităţii de intervenţie operativă şi, în ultimă instanţă, de apărare a teritoriului naţional. Aflăm că se pune mare preţ, prin unele cercuri, pe activitatea membrilor Comitetului de Acţiune pentru Democratizarea Armatei (CADA), care au scindat corpul de comandă în jurul ministrului Apărării Naţionale şi, respectiv, al şefului Marelui Stat Major. Deşi, oficial, acest organism a fost desfiinţat, membrii lui continuă să-şi desfăşoare activitatea în clandestinitate. Îşi coordonează acţiunile, menţin legături strînse cu „Societatea Timişoara“, susţinînd îndeosebi punctul 8 din Proclamaţia aceea atît de antiromânească, în esenţa ei – se pare că aceste aspecte sînt cunoscute şi încurajate tacit de către unele cadre de conducere din Ministerul Apărării Naţionale, care poate că ar trebui să înţeleagă că, dincolo de opţiunile lor politice, trebuie acordată prioritate absolută unităţii oştirii, de care s-ar putea să avem nevoie. Concomitent, se evidenţiază preocuparea de denigrare şi destabilizare a Serviciului Român de Informaţii, acţiune la baza căreia stă planul iniţiat de conducerea Partidului Naţional Liberal, care, exprimîndu-şi intenţia „de a-l înlătura pe preşedintele ţării“, este convinsă că nu o poate face, atît timp cît organul amintit pune la dispoziţia acestuia informaţii prevenitoare, prin care să se poată apăra. Nutrim convingerea că brava, glorioasa noastră oştire, ca şi lucrătorii celorlalte organisme care au prestat jurămînt pe drapel pentru apărarea integrităţii şi suveranităţii României, vor şti să se achite cu înaltă onoare de misiunile încredinţate, nu de Preşedinţie, nu de Guvern, ci de Poporul Român. Am convingerea tot mai mult că în situaţia extraordinar de complexă, internă şi internaţională, ne trebuie un Antonescu! În numerele viitoare, vom detalia planurile şi variantele prin care Ungaria revizionistă vrea să înglobeze ceea ce n-a fost niciodată al ei, adică, în fond, vrea să se mai facă o dată de rîsul lumii.

 

CORNELIU VADIM TUDOR

(Text reprodus din revista

„România Mare“, nr. din 14 septembrie 1990)

COMENTARII DE LA CITITORI