Au înnebunit telefoanele!

in Alte știri

 

 

De cîtva timp, telefoanele mobile au luat-o razna. Te lasă cînd îţi e lumea mai dragă. Dacă vrei să-ţi chemi o rudă, sau un amic, îţi intră robotul, ori sună ocupat în mod nefiresc. Uneori, auzi voci sau alte sunete ciudate. Dar şi ecouri, la fel de bizare. E clar că nu eşti singur pe firul telefonului fără fir. Şi e la fel de clar că pe fiecare utilizator de telemobil apasă o presiune care nu exista acum 15-20 de ani. Eu am indiciile mele că Serviciul de Telecomunicaţii Speciale îşi vîră nasul unde nu trebuie. Dar, mai nou, se simte şi amestecul brutal al Serviciilor Secrete străine, care joacă rolul de Big Brother şi controlează tot ce se vorbeşte, tot ce mişcă. Înainte de decembrie 1989, exista o singură Securitate. Acum sînt vreo 10 româneşti şi cam tot atîtea străine. Dacă le prinzi cu mîna în buzunar, sau cu pîlnia în urechea ta, ele pretind că te protejează şi că te feresc de rele. Dar mai mare rău decît violarea intimităţii nu poate exista.

Azi-dimineaţă, mi-a murit mobilul. Brusc. Fără nici o cauză plauzibilă. L-am dus la un centru specializat. Timp de vreo 2 ore l-au întors ăia pe toate feţele, l-au desfăcut, l-au reasamblat. Nimic. Era cît se poate de mort – vorba lui Raymond Chandler. E foarte dificil pentru un om cu atîtea activităţi, solicitări şi obligaţii ca mine să iasă, deodată, din priză. Am dat înapoi filmul ultimelor ore. Ce s-a întîmplat? Luni seară, pe la orele 22, eram la Casa Scînteii şi am aflat, prin mijlocirea acelui aparat, că impostorul de la Sibiu se droghează – mai exact, bea o mare cantitate de carmol (?!), în fiecare zi. O copilărie, pot zice unii. O nebunie, pot zice alţii. Dar, oricum, era o ştire de presă pe care n-o puteam azvîrli la coş. Aşa că am însărcinat un redactor să scrie o notă, care a apărut, azi dimineaţă, pe pg. 1 a revistei „România Mare“.

Ei, bine, chiar atunci s-a decis soarta telefonului meu. Am convingerea că el a fost defectat de STS, care are posibilităţile astea. Mi s-a spus că o maşină bine utilată a trecut prin faţa casei mele şi mi-a „prăjit“ aparatul (adică a ars totul în el, l-a făcut varză). Aşa se întîmplă şi cînd trec coloane oficiale şi Serviciile Speciale blochează toate telefoanele.

E greu de demonstrat, dar altă explicaţie nu găsesc. Aceeaşi dovadă de slugărnicie a dat-o Marcel Opriş, în urmă cu 5-6 ani, şi faţă de alt chiriaş de la Palatul Cotroceni, Traian Băsescu.Timp de cîteva luni, STS-ul privatizat de el m-a împiedicat, efectiv, să ţin legătura cu anumiţi consilieri şi colaboratori ai mei. Mai exact, cu deţinătorii unor informaţii deosebite. Acum, Marcel Opriş îşi încordează muşchii, ca să-i demonstreze băutorului de frecţii alcoolice că a făcut bine că l-a păstrat în funcţie. Neplăcută situaţie. Şi nu e de vină aparatul, pe care de-abia îl schimbasem. Apropiaţii mei ştiu că eu folosesc un Nokia de tip ceva mai vechi – singurul cu care m-am acomodat şi e compatibil cu palmele mele mari, de fost sportiv. Nu-i nimic, o să cumpăr altul. Dar cine îmi garantează că, mîine, nu va înnebuni şi ăsta? Dacă, Doamne fereşte, îmi explodează la ureche?

CORNELIU VADIM TUDOR

31 martie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI