Au trecut 4 ani de la evacuarea PRM de către Mafia Imobiliară

in Alte știri

BĂTAIA LUI DUMNEZEU

 

 

E duminică, 4 ianuarie. Ascult la Mezzo TV Concertul Nr. 3 pentru pian şi orchestră de Beethoven. Apoi vine o Badinerie de Bach. Îmi beau cafeaua de dimineaţă şi mă gîndesc la starea sufletească bună, pe care o aveam în adolescenţă. Este o vreme mohorîtă, dar bine că s-a mai înmuiat gerul. Au trecut şi Sărbătorile de Iarnă. Cum le-am petrecut? Nu le-am petrecut, fiindcă eu nu sînt un petrecăreţ. Pur şi simplu am citit şi am scris. Din cînd în cînd am mai deschis televizorul. Programe din ce în ce mai proaste, de la o zi la alta, de la un an la altul. O veselie forţată, mai ales printre membrii aşa-ziselor jurii, mereu şi mereu aceiaşi, plini de importanţă, dar nimeni nu ştie pentru ce merite au ajuns magiştri, care dau note şi hotărăsc destinul unor concurenţi. Cei din generaţia mea îşi aduc aminte de concursuri de tipul „Cine ştie cîştigă“, de la Radio, cu examinatori ca Sfetcu şi Mustaţă, care aveau autoritatea să întrebe şi să dea calificative. Acum, cei mai mulţi componenţi ai aşa-ziselor jurii sînt ţigani. Ca şi majoritatea cantautorilor, care au inundat, efectiv, micile ecrane. Toată lumea se extaziază în faţa lui Arsenie Boca, dar toţi ignoră, sau poate nu ştiu, un avertisment al acestui vizionar: „Dacă nu vom controla demografia, în cîţiva ani ne vor năpădi ţiganii“ (citat din memorie). E inutil să mai spun că n-am nimic împotriva etniei, pe care am apărat-o în repetate rînduri, inclusiv în plenul Parlamentului European, la Strasbourg. Dar confuzia asta, între români şi romi a devenit nu numai enervantă, ci şi periculoasă. Totuşi, ceva-ceva am împotriva unui ţigan: Robert Turcescu. Dar nu pentru că e ţigan, ci pentru că e mitocan. Sincer să fiu, am crezut o perioadă că, pe vremurile astea geroase, cioara s-a făcut mierlă, adică a mierlit-o. Aiurea, a ieşit la creastă cu şi mai mult tupeu! Acestui microcefal, care ne implora să-l credem pe cuvînt şi se spovedea, ca eroii lui Dostoievski, nu-i este ruşine. Lui îi e foame. Şi de bani, şi de popularitate. În loc să-şi vîre capul minuscul între aripi şi să se cufurească pe vreun stîlp de înaltă tensiune, unde să nu-l ajungă flegmele oamenilor, colonelul acoperit croncăne iar, moralizator. Împotriva mea! De ce? El nu poate înţelege cum de l-am bălăcărit (?!) pe Victor Ponta, după care am decis să-i dau voturile mele, în turul II. Multe nu înţelegi tu, mă, cretinule.

Dacă ai fi avut vreun ţăran român în familie, ai fi aflat un proverb din vechime: „Cînd vine lupul la stînă, cîinii se unesc“. Victor Ponta a meritat praftura pe care i-am tras-o eu, mai ales că a greşit de multe ori, îndeosebi cînd i-a propus lui Traian Băsescu blatul de la 25 mai 2014: atîtea mandate noi… atîtea mandate voi… şi au intrat în Parlamentul European neveste, amante, bişniţari, indivizi penali, politruci, traseişti de teapa lui Cristian Preda (nu degeaba poreclit Viermele). Nici un român curajos, care să dea peste bot iredentismului unguresc! Cum s-au furat acele alegeri? Aşa cum s-au furat toate alegerile, cel puţin din 2000 încoace: Serviciile Secrete şi pretinsele institute de sondare, plus maşinăria de fraudă de la urne şi de pe traseu. Cine îi controlează pe nenorociţii ăştia? Nimeni! Dar impunerea unui străin de Neam şi Lege în finala alegerilor prezidenţiale a depăşit puterea de înţelegere a românilor. Aşa ceva era de domeniul coşmarului. Falsul era mult prea scandalos. Ce diaspora? Ce mobilizare pe Internet? Nici o sforţare de genul acesta nu putea să-i aducă unui outsider încet la vorbă şi la minte o recoltă de 20%, în cîteva ore: de la minus 10 procente în turul I la plus 10 procente în turul II! Un asemenea fenomen paranormal nu dă peste cap legile unei ştiinţe, ci le calcă în picioare, le scuipă în gură. Aud că unii din diaspora mi-ar fi făcut un Pluguşor, în care se iau de mine pentru îndrăzneala de a-i fi criticat. Nu-mi aduc aminte să-i fi criticat pe ei. Ce-aş putea avea, eu, cu nişte semeni nefericiţi ai noştri, care au fost goniţi în cele 4 zări de foamea de acasă? Dimpotrivă, i-am apărat de multe ori. Iar unii mi-au scris memorii dramatice, pe care le-am publicat. În mod sigur, nu ei sînt de vină pentru frauda grosolană din ziua de 16 noiembrie. Acele alegeri au fost furate, pe faţă, de Serviciile Secrete româneşti, la ordinul stăpînilor yankei. Cozile din diaspora şi aşa-numita revoluţie pe Internet au reprezentat pretextul, pentru justificarea unei nebunii pe care n-ar fi crezut-o nimeni. Acum, la mai puţin de două luni de la acea halucinaţie colectivă, începe şi diaspora să se dezmeticească: a fost amăgită şi folosită într-un scenariu demenţial. Revin la puradelul Turcescu: între Victor Ponta şi Klaus Iohannis un patriot ca mine nu putea alege decît un român! Indiferent de greşelile lui. Cum mi-ar fi stat, mie, să îi îndemn pe alegătorii mei să voteze un minoritar tupeist, care are mii de bube-n cap? Minoritar care, în turul II, a avut doar 28% – dar, la ordinul Washingtonului şi al Berlinului i s-a dublat scorul, aşa, din senin, hodoronc-tronc, pînă a ajuns la 56%! O asemenea prestidigitaţie, de alba-neagra, numai într-o ţară ca România, devenită maidan şi pîrloagă, se putea întîmpla. Aş putea să tac din gură? Nu, n-am să tac. Cu orice risc, voi rosti adevărul. Îi compătimesc pe acei români – din ţară şi din diaspora – care continuă să creadă gogoşile toxice care li se servesc. Fraţilor, pentru numele lui Dumnezeu, treziţi-vă: e vorba de ţara voastră, nu de Master Chef, sau Cireaşa de pe tort! Macazul schimbat, cu viclenie, de stăpînii străini ai coloniei numite România duce într-o direcţie greşită, mai exact spre război. Eu nu v-am minţit niciodată, întrucît creştinii adevăraţi nu pot minţi.

Este limpede, pentru toată lumea, că un om ca mine, care rosteşte, cu vehemenţă, marile adevăruri ale poporului său, devine o ţintă vie pentru stîrpiturile ce ne-au cotropit. Un paratrăznet. La cumpăna dintre ani, aud că fiţuica sinistră „Libertatea“ a răspîndit nişte lături împotriva mea şi a Partidului România Mare, pe care îl numeşte „Sărăcia“ Mare. Asta e culmea neruşinării: nişte boschetari cu foamea-n gît, care n-au nici o tangenţă cu ziaristica şi primesc un os de ros de la agentul Mossad Mark Ringier, să înjure un partid românesc numai şi numai pentru că e integru! Da, sîntem săraci – fiindcă noi nu facem afaceri murdare şi n-avem nici o subvenţie de la Stat, cum au toate partidele, cu o notă specială pentru UDMR, care primeşte bani şi de la Budapesta, şi de la diaspora horthystă. Bă, nenorociţilor, de cînd e o ruşine să fii cinstit, într-o ţară roasă, pînă la os, de cancerul corupţiei? Şi de unde aţi scos porcăria că eu am trăit ca un nabab (?!). Carevasăzică, atunci cînd am dat mîncare şi medicamente, la 130 de familii de bătrîni, timp de 20 de ani, eu trăiam ca un… nabab. Şi atunci cînd am făcut biserici, cum este cea din Poiana Braşov. Şi atunci cînd am donat clopote de biserici, cum sînt cele din Dubăsari (Basarabia). Şi atunci cînd am dat burse la elevi şi studenţi. Şi atunci cînd am decernat, vreme de 15 ani, Premiile Muzicale „Eugen Barbu“ la sute de elevi de la Liceele „George Enescu“ şi „Dinu Lipatti“. Şi atunci cînd am sponsorizat săpăturile arheologice la bazilicile creştine de la Niculiţel. Şi atunci cînd am dat bani pentru reparaţii şi restaurări la Mînăstirea Sîmbăta de Sus şi la Liceul Andrei Şaguna, din Braşov. Şi atunci cînd am salvat de la moarte mii de cîini fără stăpîn. De unde aţi scos măgăria asta, mă, slugi hoaţe, că eu trăiam ca un nabab? Mărturisesc că nu credeam că se poate coborî în mocirlă pînă aici. Şi cine vorbeşte? Cine mă acuză pe mine? Nişte lachei ai unui evreu obraznic, care ar trebui scos din România cu şuturi în partea cu care gîndeşte, adică în fund.

În fine, am să mă ocup acum şi de cuplul Traian Băsescu – Elena Udrea. Am informaţii că, aflat în detenţie, Dorin Cocoş a făcut mărturisiri complete, cu lux de amănunte. şi are ce spune, oho! Mi s-a mai zis că Dosarul fostei sale soţii e mai voluminos decît Enciclopedia Britanică. De ce-ar fi menajat-o Cocoş pe această femeie? Ea l-a menajat pe el? Nu, dimpotrivă. Dar nici o ilegalitate n-ar fi fost posibilă fără protecţia oferită de Traian Băsescu – il cappo di tutti cappi. Toate, absolut toate drumurile duc la el. În urmă cu cca. 1 an, am publicat o informaţie conform căreia Laura Codruţa Kövesi se pregăteşte să treacă, cu arme şi bagaje, în tabăra adversă. Indiferent care. Important era ca ea să nu se mai afle de aceeaşi parte a baricadei cu luzărul Traian Băsescu. La început, i-a făcut curte lui Victor Ponta. Apoi, cînd fostul ei prieten din Sibiu a ajuns – ce oroare! – şef al Statului Român, lucrurile s-au simplificat. Nu mă bucur de răul Elenei Udrea, ba chiar, în cîteva rînduri, cînd am văzut nişte „dulăi“ că o încolţeau la televizor, am apărat-o. La ora la care scriu aceste rînduri nu ştiu unde se află această femeie şi ce are de gînd: vine în ţară şi înfundă puşcăria – sau rămîne în străinătate, în aşteptarea unei negocieri, sau a unei soluţii salvatoare? În orice caz, averi atît de mari nu se pot face prin mijloace cinstite. Scriu toate acestea azi, 4 ianuarie, nu întîmplător. Fiindcă azi se împlinesc 4 ani de cînd Mafia Imobiliară a evacuat, prin forţă, PRM din sediul de pe Str. Emile Zola. Mai ţineţi minte? Nu mai puţin de 140 de poliţişti şi jandarmi au intrat, în forţă, şi ne-au brutalizat oamenii. Fratele meu, general la 72 de ani, a făcut preinfarct. Lui Bebe Ivanovici i s-a deschis o rană de la Revoluţie. Nevasta lui Florin Simion s-a pomenit cu mîna sucită la spate, ridicată cu scaun cu tot şi scoasă în zăpadă. Eu însumi am avut mîna fracturată, m-am dus la Institutul Medico-Legal, i-am dat pe golanii cu epoleţi în judecată, dar, ca de obicei, totul s-a muşamalizat. În acea zi blestemată, am dat telefoane la primul-ministru, Emil Boc, la ministrul de Interne, Traian Igaş, la alţi mahări ai PDL. Fără nici un rezultat. Toţi ştiau de porunca lui Traian Băsescu. A fost băgată la înaintare o stîrpitură, cu patalama de executor judecătoresc, pe nume Paula Şomîldoc – recomandată şi dresată de Adriean Videanu, care o mai folosise la asemenea nelegiuiri. Toate actele şi dovezile prezentate de mine, din care reieşea că revendicarea era FALSĂ, fiindcă imobilul retrocedat NU avea adresa acolo, ci la cca. 200 de metri, iar cel care îl primise în instanţă nu mai trăia de 3 ani (un bătrîn mort în Los Angeles) – au fost ignorate. Mafia Imobiliară călca, voiniceşte, pe cadavre! În spatele ei se afla cuplul Traian Băsescu – Elena Udrea, aceasta din urmă fiind, nu-i aşa, avocată la RA-APPS! Iată motivul pentru care le-am spînzurat marionetele de balconul sediului PRM, ca să vadă, toată lumea, cine patronează Mafia Retrocedărilor. Alături, era scris pe un panou: „Tovarăşe Ceauşescu/ Fă-i chemare lui Băsescu!“. Toate eforturile mele au fost zadarnice. Gorilele dirijate (şi ameninţate cu disponibilizarea!) de Petre Tobă aveau ordine precise. (De altfel, băiatul din Pantelimon a şi fost recompensat, cu o funcţie mai mare.) Nu a contat nici faptul că eram membru al Parlamentului European şi aveam imunitate. Banii încasaţi pe acel imobil valoros erau mai de preţ şi decît Legea, şi decît Morala. Ulterior, am aflat cine cumpărase drepturile litigioase şi intrase în posesia clădirii: ginerele fostului prefect PSD al judeţului Constanţa, Gh. Martin – un fost şofer şi traficant de droguri. Ani de zile, n-a ciripit nici o pasăre în copacii acelei curţi. Totul s-a scufundat în beznă şi pustietate. Criza imobiliară l-a împedicat pe noul proprietar să vîndă casa, el aşteptînd vremuri mai bune. Nu ştiu care e statutul cădirii acum. Dar ştiu că, aproape 1 an de zile, PRM n-a avut sediu central. Ne-a fost foarte greu. Eu însumi am fost trambalat prin Justiţie. La cererea expresă a lui Traian Băsescu, Laura Codruţa Kövesi m-a dat pe mîna Direcţiei de Cercetări Penale şi Criminalistice (?!). Îţi mai aduci aminte, copil al durerii? Traian Băsescu l-a invitat la Bucureşti pe Joseph Daul (şeful grupului PPE din Parlamentul European) pentru a-l întreba în ce condiţii mi se poate ridica imunitatea, pentru a fi arestat. Spre cinstea lui, francezul n-a marşat la mîrşăvia asta. Dar ancheta mergea înainte. Cel puţin 2 ani am fost hărţuit de lacheii din Justiţie ai Mafiei Imobiliare. Astăzi, ţara e zguduită de scandalul retrocedărilor ilegale: de imobile, de terenuri, de păduri. Bazîndu-se pe prietenia ei cu Iohannis (unii susţin că ar fi fost amanţi), Kövesi călăreşte ca Ioana d’Arc, agitînd sabia dreptăţii. Totuşi, de ce se face a uita scandalul-monstru, din 4 ianuarie 2011? I se pare acestei tinere femei că aceea a fost o retrocedare corectă? Îi spun eu că a fost total ilegală şi în nici un dosar de acest gen nu s-au reunit atîtea falsuri penale. Îi ţinem la puşcărie pe Viorel Hrebenciuc, Paltin Sturdza, Alina Bică şi atîţia alţii – dar şomîldocii care au evacuat, prin violenţă, un partid din sediul deţinut în mod LEGAL scapă bazma curată. Acum, după 4 ani de la acel harakiri pe care şi l-a făcut Regimul PDL, întreb, şi eu, nu dau cu parul: unde sînt Traian Băsescu, Elena Udrea, Traian Igaş, Cătălin Predoiu şi alţii ca ei, care ne-au prigonit pe noi şi au folosit Poliţia şi Jandarmeria ca pe nişte servitoare, încălcînd Legea în mod grav? Nu mai sînt nimic. Ei se agită, fireşte, au impresia că mai reprezintă ceva, fac şi desfac alianţe – dar vremea lor s-a dus. Eu am rămas, însă, fiindcă numele bun pe care mi l-am făcut în popor nu mi-l poate lua nimeni. Iar dacă DNA şi DIICOT vor ignora retrocedarea frauduloasă a imobilului din Str. Emile Zola, atunci nu numai că se fac de rîs, dar aruncă în aer şi compromit toate celelalte demersuri, care nu sînt credibile. Acum şi aici se joacă o carte mare. Faceţi justiţie pe sărite, ţopăind între străchini – sau aplicaţi Legea cu fermitate, fără prejudecăţi şi calcule necinstite? Sau, cine ştie, poate că şefa DNA nu vrea să redeschidă acel Dosar şi să răscolească gunoiul pentru ca nu cumva să fie, şi ea, acuzată de complicitate…

CORNELIU VADIM TUDOR

4 ianuarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI