Autobiografia părintelui Arsenie Boca, din temniţă (1)

in Pagină creştină

Părintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraţie autobiografică pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amănunte neobişnuite despre viaţa sa. În mărturia sa, călugărul îşi dezvăluie personalitatea complexă, orientată spre trăirile interioare, spre studiu, artă şi spiritualitate.
Un document descoperit într-un dosar de anchetă al părintelui, care datează în 17 iulie 1945, prezintă autobiografia călugărului considerat una dintre marile personalităţi ale Poporului Român. Din arestul Rîmnicu Vîlcii, într-o vreme în care a fost anchetat pentru legături cu legionarii, ieromonahul a oferit anchetatorilor săi detalii despre copilăria şi tinereţea sa. Unele dintre mărturii sînt cu totul neobişnuite:

Copilul care citea cărţile lui Immanuel Kant
„Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, jud. Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, chiar peste puterile mele de atunci. Aşa spre pildă am o carte a lui Immanuel Kant: «Religia în limitele raţiunii» iscălită: «Boca Zian cl. IV. lic.». La intrarea în cursul superior de liceu, am rămas orfan de tată, care era cizmar de meserie şi foarte bun pedagog cu fiul său. Ştiu pînă astăzi că m-a bătut odată pentru ca să nu mai pierd timpul – ceea ce i-am făgăduit cu lacrimi şi n-am uitat pînă acum, şi de multe ori mi-a folosit în viaţă. În cursul liceului mi-au plăcut foarte mult: matematicile, fizica, religia, desenul şi muzica. Terminînd liceul şi luînd Bacalaureatul la prima prezentare, înclinam spre ştiinţele pozitive, dar dacă aveam avere sau garantau tutorii pentru mine intram la aviaţie la Cotroceni – ceea ce n-a fost, împiedicîndu-mă sărăcia. Drept aceea, a biruit înclinaţia contemplativă, sau speculativă şi în 1929 m-am înscris la Academia Teologică din Sibiu”, a relatat Arsenie Boca.

COMENTARII DE LA CITITORI