Autobiografia pãrintelui Arsenie Boca, din temniţã (3)

in Pagină creştină

Nu l-a interesat politica
„În vacanţã mã ocupam cu pictura. Pictura mi-a lungit şcoala. Cãci aflînd Mitropolitul Nicolae Bãlan cã am talentul acesta, m-a trimis anul urmãtor 1933/1934 la Academia de Arte frumoase din Bucureşti, care am terminat-o în cinci ani. Profesori principali aveam pe dl. Francisc Şirato, Costin Petrescu şi Fr. Reiner, ultimul de la Facultatea de medicinã. La medicinã de multe ori nu puteam merge din cauza frãmîntãrilor şi grevelor studenţeşti, care mã supãrau pentru motivul cã pierdeam vremea şi cunoştinţele de anatomie şi antropologie cu profesorul meu, care de multe ori era pus în imposibilitatea sã-şi ţinã cursul. Abia aci m-am lovit de mişcãrile politice studenţeşti, care mi-au produs o impresie neplãcutã. În mişcãri studenţeşti n-am intrat nici de fapt, nici de drept, întrucît Academia de Arte frumoase nu era consideratã în cadrul Universitãţii, ci ca o şcoalã aparte. Deci pe noi de la Bellearte ne tratau ca fiind în afarã de studenţii ce sã se poatã înscrie în centrul studenţesc Bucureşti. Am fost complet în afarã de orice mişcare studenţeascã sau înscriere în vreo mişcare politicã”, afirma Arsenie Boca.
Lucra şi studia de dimineaţa pînã seara
„Vremea în Bucureşti am petrecut-o nelipsind de la şcoalã niciodatã. Bolnav încã n-am fost, ca sã lipsesc pe pricina asta. Lucram la atelier foarte mult. Primãvara mergeam de la 5 dimineaţa şi mã întorceam la internatul Radu Vodã unde locuiam, seara la cinã. Trei ani am stat la internat, ca sã fie o garanţie pentru mine cã nu mã ocup cu nici o pierdere de vreme. Pe-acolo mai veneau şi studenţi legionari care ne chemau cu ei. Nu m-am dus niciodatã. Şcoala mã absorbea total şi n-aveam vreme de pierdut. (Bãtaia din copilãrie pentru a nu pierde vremea mã urmãrea ca un înger pãzitor). Studiam foarte mult. Timpul ce-mi mai rãmînea liber acasã îl foloseam citind şi discutînd teologie cu încã un coleg de-al meu care
studia Conservatorul. Aşa s-a întîmplat cã odatã,
plãcîndu-mi foarte mult scrierea misticã a sfîntului Ioan Scãrarul, am tradus-o în româneşte, în vreme de 5 luni. M-a ajutat foarte mult la încheierea convingerii mele
de-a intra în cãlugãrie”, a declarat ieromonahul.

(va urma)

COMENTARII DE LA CITITORI