Baghetele româneşti care au fascinat Europa (1)

in Mîndri cã sîntem români

Poate întîmplarea, poate talentul înnăscut au făcut ca multe săli celebre ale Europei să răsune dirijate de baghete româneşti. Pe unii români i-a dus în Occident dorinţa de a studia, pe alţii i-a chemat gloria, dar nu lipseşte nici situaţia celor pe care i-a gonit însăşi Patria de acasă, cînd a venit tăvălugul sovietic. Cazurile sînt foarte multe, dar vom aminti numai cîteva.

pag 21 george enescu

George Enescu

După ce terminase studiile la Conservatorul din Viena şi le-a continuat la Paris, George Enescu, ajuns deja notoriu şi intrat în contact cu marile somităţi muzicale ale lumii, a dorit să se întoarcă în ţară, ca să concerteze pentru români. Îndrăgise Atheneul Român, despre care mărturisea că, pentru el, este cea mai reuşită sală de concerte din lume. Admirat de Regina Elisabeta – o mare iubitoare a artelor – era nelipsit la seratele muzicale, organizate de aceasta la Palatul Peleş.

Atît în timpul celor două războaie mondiale, cît şi în perioada interbelică, George Enescu rămîne în Bucureşti, continuînd să dirijeze, să compună şi să interpreteze – îndeosebi la vioară şi mai rar la pian.

Aici va compune simfoniile şi suitele, şi tot aici opera Oedip, dedicată viitoarei sale soţii, Măruca Tescanu Rosetti, fostă Cantacuzino.

După cel de-al II-lea război mondial, personalitatea lui Enescu atrage la Bucureşti interpreţi de prim-rang la nivel internaţional: Yehudi Menuhin, David Oistrach, Emil Gilels, Lev Oborin, Jacques Tibault. Dar regimul comunist devine insuportabil pentru marele maestru, deşi n-a dorit niciodată să-şi părăsească ţara. Cu prilejul unui turneu, a rămas la Paris, de unde i-a trimis o elegantă scrisoare premierului Petru Groza.

S-a stins din viaţă în 1955 şi a fost înmormîntat la Cimitirul Pere Lachaise, din apropierea Capitalei franceze. S-ar cuveni ca autorităţile române să facă demersurile pentru repatrierea osemintelor celui mai mare dirijor român.

 

pag 21 celibidache

Sergiu Celibidache

După ce a urmat cursurile Facultăţii de Filozofie şi ale celei de Matematică din Bucureşti, viitorul mare dirijor european s-a îndreptat spre Berlin, în anul 1936, pentru a urma Academia de Muzică, adevărata sa vocaţie. Bagheta orchestrei simfonice din Berlin i se încredinţează, însă, abia în 1945. De

atunci şi pînă în 1952, dirijează 400 de concerte, continuînd ca dirijor invitat cînd la Orchestra radio din Stuttgart, cînd la Orchestra Naţională din Paris, cînd la cea din Stockholm.

În 1979, este numit director permanent al Filarmonicii din München. Critica muzicală a apreciat că, sub conducerea sa, această filarmonică a ajuns una dintre cele mai apreciate orchestre simfonice din lume.

A trecut în veşnicie în 1996. Marile enciclopedii universale menţionează la litera C: „Celibidache Sergiu, dirijor german de origine română“.

COMENTARII DE LA CITITORI