Balada din Cîmpia Turzii

in Poeme

Se pogoară ţara-n sărbători de iarnă

stelele au parcă gust de vicleim

necurmată-i jalea în cîmpia unde

pururi se cade să ne-adeverim

tremură în lună flamura unirii

caldă e trădarea încă pe mirişti

de sub trei movile, ca dintr-un sicriniu,

priveghează Domnul cel cu ochii trişti

 

Nicăieri nu este mai măiastră firea

ca în locul unde el a fost pierit

de aceea vremea i se-nchide-n urmă

ca o rană care s-a tămăduit

totul ni se pare că s-a spus şi încă

mai e loc de slavă şi de legămînt

el ne intră-n inimi drept din stema ţării

el a fost mai falnic, el a fost mai sfînt

 

Zugrăvit e cerul cu florinţi de aur

sirinxuri de mierlă ies dintr-un buhai

pretutindeni, iată, se deschid ferestre

şi au toate forma frunţii lui Mihai.

 

 

Corneliu Vadim Tudor

COMENTARII DE LA CITITORI