Balada Oanei Zăvoranu

in Lecturi la lumina ceaiului

Pentru Împrospătarea memoriei

 

 

 

Eu sînt Oana Zăvoranca

Satanista şi golanca

Curva de ţigani şi poama

Ce-a vrut să-şi omoare mama.

Făceam vrăji noaptea pe lac

Strigam ca raţa: mac-mac

Şi mă închinam la drac

La mine-n pat îl chemam

Doar pentru mine să-l am.

Făceam spume verzi la gură

Ca şerpii pe arătură.

Am vîndut maşini, covoare

Să dau bani la vrăjitoare.

M-am pus gaj la cămătari

Ca să fac rost de dolari.

I-am dat lui Satana birul

Să moştenesc Cimitirul

Mamei ce m-a procreat

Cu un bişniţar bogat.

Eu sînt Querida nefastă

Din telenovela proastă

Mă vînd de la paişpe ani

La interlopii ţigani

Cînd tata era-n pîrnaie

Eu mă tăvăleam în zoaie

Fie arşiţă sau frig

Mă plasa Fane Cîrlig.

Am avut şcoală înaltă:

Ieri în „bărci“ şi azi pe „baltă“.

Am făcut şi-o facultate:

Cînd pe burtă, cînd pe spate.

Am diplomă de juristă

Deşi eu sînt doar muistă!

Am o gură de canal

Şi-un jet de lături mortal.

Nu am mamă, nu am tată

Parcă-s o căţea turbată.

Fac clăbuci, înjur, blestem

Eu de nimeni nu mă tem.

Un timp a ţinut figura

Rezolvam totul cu gura

Ba sugeam, ba împroşcam

Ay, ay, ay ce muşchi făceam!

Asta, pînă într-o zi

Cînd bărbatul mă pîndi

Şi mă prinse pe centuri

Că mă rupeam în figuri

Şi m-a aruncat în stradă

Ba mi-a tras şi-un şut în noadă.

Am stat 7 ani cu Pepe

Dîndu-i 7.000 de ţepe.

Cînd el cînta la vreo nuntă

Eu trudeam în luptă cruntă.

Cînd el venea cu mangoţii

Eu abia-mi trăgeam chiloţii.

Dar roşeam, mă pisiceam

Şi iar îl îmbrobodeam.

Am vrut să mă fac hartistă

Trecîndu-i, pe toţi, pe listă

M-au făcut poştă, în draci,

Cei mai prima ciumpalaci

La TVR, PRO TV

Ba chiar şi la OTV.

Ei mi-au dat mie talent

Şi eu le-am dat sculament.

Fiindcă una e Querida

(Puteam să le dau şi SIDA!)

Pe urmă îi şantajam

Şi le guiţam la geam

Că am poze cu ei goi

Şi fac mare tărăboi.

Anii au zburat. Păcat.

Ca hartistă m-am ratat

(Adică sînt de rahat).

Nu-mi mai dă nimeni vreun rol

Am rămas în curul gol.

N-am bărbat, n-am meserie

Arăt tot mai naşparlie

Ca mîine fac, dragi golani

Patruzeci de cotolani.

Am vrut să cînt – în zadar

Rag mai rău ca un măgar.

Nici de codoaşă nu-s bună

Fug toţi ca de o nebună.

Nu ştiu ce să mai „tunez“

Şi ce să mai operez.

Mi-am injectat silicoane

La buze şi la „balcoane“

Am o faţă îngălată

Rujată şi rimelată

Ca un zombi rău şi slut

Evadat din filmul mut.

Cînd era să îmi fac seama

Mi s-a pus pata pe mama!

Ea părea că e salvarea

Cămătara şi putoarea

Mărioara bulbucata

Şarlatana şi guşata

Care l-a distrus pe tata

Şi nu vrea să-mi dea tainul

Ţintirimul, magazinul

Şi ce s-o mai nimeri

(Ca să am bani de orgii).

Însă n-a vrut, zgripţuroaica,

Morţii mă-sii şi hoţoaica

(Asta e înjurătura

Care mie-mi umple gura).

Şi-atunci m-am dus la Vanessa,

La Melissa, Mercedesa

Şi la alte vrăjitoare

Pe mama să o omoare.

Dar ele mi-au luat toţi banii

Şi-au chefuit cu ţiganii

Adică m-au tras pe sfoară

Şi pe-asta tot n-o omoară.

Nasol! Ce era să fac?

Eu m-am transformat în drac!

M-am culcat cu procurorul

Şi-a arestat tot staborul.

Le-a băgat la puşcărie

Pentru înşelătorie.

Dacă mama o mierlea

Şi magia reuşea

N-ar fi fost nici o problemă

Era prevăzut în schemă

Max nu le mai priponea

Şi tîrgul se respecta

Fiind O.K. pe cînd aşa?

Au rămas, după ţigani

Şapte puradei orfani.

Ce-mi pasă mie de ei?

Mie să-mi dea banii mei!

A-ncercat să-i scoată Max

Dar făcu un mare vax

A cerut şpagă-n closet

Şi, deşi vorbea încet,

L-au imprimat în secret.

Acum zace după gratii

Batjocorit de pramatii

Şi de spărgători de case

Pe care îi arestase.

Am rămas a nimănui

Alerg, zi de zi, hai-hui.

Asta e balada mea

N-am noroc, sînt piază-rea

Toţi îmi zic că sînt ciumată

Şi paiaţă posedată

Şi-am un sex cît o găleată.

Tot ce ating se usucă

Parcă sînt o matracucă.

Nici serialul „B.D.“

Nu-l mai văd (că n-am la ce).

Cînd o crăpa fierea-n mine

Să-mi fierbeţi coliva bine

În catran şi furadan –

E reţeta lui Satan.

Nu vreau cruce, ci topor

Sau poate un vibrator

Şi poze cu mine goală

Ca să-i bag pe popi în boală.

Necrologul să mi-l facă

Fane Cîrlig şi cu Cioacă.

Asta a fost viaţa mea

Rău mi-am bătut joc de ea

Dispar ca Elodia.

De muream în acea noapte

La seism, în ’77

Eraţi toţi mai fericiţi

Dar, aşa, vă chinuiţi

Scuipaţi în sîn, vă cruciţi.

Am făcut umbră degeaba

Iar acum mă luaţi cu roaba.

Fraţilor, oameni din sat

Ce e viaţa? Un rahat!

Astăzi e şi mîine nu e

Semnez: Zăvoranca Muie…

Corneliu Vadim Tudor

(„Tricolorul“, nr. din 6 martie 2012)

COMENTARII DE LA CITITORI