Baladă pentru omul necăjit

in Poeme

Nu-ţi trebuie mult ca să fii fericit:
un dram de noroc, sănătate mai multă
nevoia de-a şti că cei dragi n-au murit
că nimeni nu-i vinde şi nu îi insultă.
Puţină lumină şi rouă în zori
o cană cu vin şi un codru de pîine
putere de muncă să ai pînă mori
să nu-ţi fie frică de ziua de mîine.
Şi-o haină curată, şi-un trai liniştit
oricît de sărac vei fi fost înainte
cînd seara te-ntorci ca un cal prăbuşit
ai drept la odihnă şi-o baie fierbinte.
Nevoie mai ai de un suflet duios
ca viaţa de sclav să nu-ţi pară amară
să-ţi mîngîie umbra, să rîdă frumos
în doi să rostiţi rugăciunea de seară.
Ai dreptul legal la un somn liniştit
apoi libertatea de vis o ai toată
în vis eşti profetic, şi tot ce-ai dorit
ca focul aprins pe comori ţi se-arată.
Tu nu eşti o fiară, eşti totuşi un zeu
mai ai trebuinţă de-o Biblie încă
de flori şi de muzici, mereu şi mereu
să-ţi pună balsam peste rana adîncă.
Tu, omule bun, cu obrajii tăi supţi
ce groaznic de mici sînt nevoile tale
tu nu ai pe nimeni, tu speri şi te lupţi
eşti singur în junglă, cu palmele goale.
Prea des datorii şi dovezi ţi se cer
în schimb răsplătirea îţi este infimă
iar nervii te lasă, şi zeii tăi pier
dar n-ai făptuit pe pămînt nici o crimă.
Tu, omule simplu, ce tragi la edec
istoria lumii şi tainele firii
puternicii lumii se nasc şi se trec
în vreme ce tu eşti părtaş nemuririi.
…………………………………………………..
Aşa a grăit, cu iubire şi teamă
Poetul Cetăţii, nebun de cinstit
dar pînă să-l ia cei puternici în seamă
el, omul cel simplu, muri fericit…
CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie preluată din volumul
„Carte românească de învăţătură“)

COMENTARII DE LA CITITORI