Balada unui greier updatat

in Lecturi la lumina ceaiului

Nu de mult, pe un deal, sub un stejar, greierele fără căpătîi s-a-ntîlnit cu naşul său, fabulistul La Fontaine. Dar, vorba nu ştiu cui, GHINION! În stejar crescuseră mai multe microfoane decît ghinde…

G: Ooo, maestre, de cînd aştept să vă-ntîlnesc! Cu ce ocazie prin colegiul unde sînt eu senator? F: Am ieşit să iau puţin aer. Poate culeg şi nişte ciuperci, că nu prea m-ajung cu pensia… Dar care eşti, neamule, că nu te văd? G: Păi, aţi avut vreodată ochi pentru mine? Sau măcar pentru marele meu talent muzical? F: Jur că nu ştiu despre ce vorbeşti. G: Vă amintesc eu, măi, maestre: aveaţi ochi doar pentru furnica care muncea-n prostie! F: Furnica care e cacofonie, dragule… G: Şi?!… La noi, în Parlament, aşa se vorbeşte – politica care, munca care. F: Mă rog… G: Furnica a inventat şi lozinca care ne-a adus atîtea belele: Noi muncim, nu gîndim! F: Era sinceră, săraca… Dar tot nu te zăresc! G: Sînt aici, la rădăcina păpădiei. F: Acum te văd, însă nu te-aud prea bine. Dă-te mai aproape! G: Poftim, mă dau aproape de tot. F: Nici chiar aşa, nu mi te băga-n perucă! G: Poftim, m-am aşezat pe pulpana mantalei. Cri-cri, îmi sînteţi dator nişte explicaţii. F: Lasă-mă să-mi trag răsuflarea, că abia urcai dealul ăsta. Ce vrei?, am aproape 400 de ani. G: De ce să vă las? Dumneavoastră m-aţi lăsat pe mine?! M-aţi cri-cri, criticat, de m-aţi făcut zdrenţe! F: Cu ce ţi-am greşit, mon cher, că nu ţin minte? G: M-aţi zugrăvit drept un pierde-vară, o ruşine a societăţii! Pe cînd furnica? Era hărnicuţa, gospodinuţa, un model de chibzuinţă. Era, cum să-i zic eu?… Era japoneza Europei! F: Nu mai spune! G: Ba, mai am multe de spus! Că mi-aţi distrus pe termen lung imaginea. Aşa cum, din cauza lui Iliescu, Geoană va rămîne Prostănacul, eu am rămas, pentru zeci de generaţii, Puturosul. F: Cine-i Iliescu? Tot un fabulist? G: Vadim zicea că-i kaghebist! F: Aha, de-al lui Krîlov! G: Şarapova şi cu mine ce-am mai ajuns imagini: ea, imaginea lui Porsche, eu, a hahalerei! F: Cine-i Şarapova? G: O jucătoare de tenis. F: Ce-i ăla tenis? G: Un joc sportiv. Se dă mingea peste un fileu, cu racheta. Un fel de chitară de-a mea, ca să nu întrebaţi şi ce-i aia rachetă.
F: Aha, în tinereţea mea se numea La paume. G: Am vrut să vă dau în judecată pentru calomnie, dar acum, cu noua lege, poate vă bag la defăimare. F: Şi ce mai aştepţi? G: Aştept să se termine reforma în Justiţie, că, n-aţi văzut ultimul MCV? Sîntem varză! F: Nu ştiu ce-i ăla MCV, dar nici tu nu prea ştii de glumă. G: Păi, fabula aia era o glumă?! Vreţi să facem analiză pe text?
F: Chiar te rog. G: Deci: La cigale ayant chanté… Pe româneşte, greierele -adică eu!- cîntînd toată vara…
F: Corect. G: Vezi, Doamne, nefăcînd altceva decît să se distreze, s-a trezit cu foamea-n gît cînd a venit vîjgălăul! F: Vîjgălăul?! N-am folosit acest cuvînt vulgar! G: Aţi scris La Bise. F: Mais, c’est completement autre chose! La Bise e vîntul rece care suflă toamna dinspre Nord. G: Un fel de cri-cri, crivăţ? F: Să zicem… G: Deci, aţi precizat că se-apropia, cri-cri-cri, o toamnă gri. F: Exactement. G: Tot exactement aţi mai scris că, trezindu-mă dintr-o dată cu foamea-n gît, m-am dus să cerşesc ceva grăunţe la vecina mea furnica! F: Pardon! N-am afirmat că ai cerşit, ci că te-ai dus să ceri cu-mprumut. G: Mult mai grav! Păi, cerşetorii sînt tari în ziua de azi, măi, maestre! Cîştigă mii de lei în cîteva ore! Ori se însoară cu suedeze coşcadîre, dornice de senzaţii tari, dacă-nţelegeţi ce vreau să spun. F: C’est la vie! G: Pe cînd amărîţii care se-mprumută la bănci… Mai ales dacă s-au împrumutat în euro! F: Ce-i aia, euro? G: O rudă de gradul I a MCV-ului. Deci, dacă m-aş fi împrumutat, primăvara venea furnica şi-mi punea sechestru pe chitară! F: Te-nţeleg, dar va trebui să-l dai în judecată pe Esop. G: Cine-i Esop? F: Un fabulist grec. G: Grec?! Pe cri-cri, criza lor, aproape cît a noastră de mare, grecilor le mai arde de fabule?! F: Criză-necriză, de la el am luat subiectul. G: Hopaaa! Dumneata şi Paulică de Românica ce mai cumpăraţi drepturi litigioase! F: Hm… G: Numai că, dragă maestre, aţi scăpat caşul din plisc, precum în fabula „Corbul şi vulpea”! Iar camera video din cravata mea a filmat totul! Vă dau în judecată şi pentru calomnie, şi pentru plagiat! F: Mă şantajezi?! Vezi să n-o păţeşti ca Dan Diaconescu! Sau, şi mai rău, ca Isaura: două la preţ de una – şi fu… vreau să spun şi condamnată, şi cu banii luaţi. G: Ciudat… N-aţi auzit de Şarapova, da-l ştiţi pe Dan Diaconescu?! F: Păi, Şarapova n-a cîştigat sacii de bani pe care-i adusese Diaconescu, cînd cu Oltchimul. G: În schimb, eu o să vă iau saci de bani cu procesul!
F: Mă doare-n cot! G: Vă doare ca pe cri-cri, pe Crin Antonescu? F: O să zacă dosarul la Parchet mai ceva decît dosarele lui Udrea, Videanu, Vosganian şi Şova la un loc. Am protecţii înalte, măi, greieraşule! G: Cunosc. Madamme Sablière, madamme Hervart. Ele v-au sponsorizat cele 12 volume, de pe urma cărora aţi adunat un morman de bani. F: Pardon, în mormane e altcineva specialist! Eu am cîştigat bani cinstiţi, trecuţi pînă la ultimul franc în declaraţia de avere! G: Senatoarea Cristiana Anghel a luat cunoştinţă de declaraţia dumneavoastră de avere? F: Cine-i Cristiana Anghel? G: O colegă de-a mea, pe bază de foame-n gît. F: Aha…
G: Să fim bine înţeleşi, n-am zis că-i vreo cri-cri, vreo crimă. Totuşi… F: Asta era regula jocului pe timpul meu. Dacă n-aveai protecţii înalte, nu-ţi difuza nimeni cărţile. G: Staţi liniştit, la fel e şi-acum: îşi vinde în tiraje mari cărtăre… ăăă, cărţile, doar cine are protecţie înaltă. Apoi, tot ei-înde-ei îşi dau premii! Asta, numai dacă nu cumva premiul e prea mic pentru un scriitor atît de mare. F: Bine, dar, din cîte ştiu, au scăzut toate vînzările, nu doar la cărţi. Am înţeles că e o criză mondială. G: Păi, da. De cînd cu globalizarea, la ce altceva ne puteam aştepta?! F: Ce-i aia globalizare?
G: Cum să vă explic eu? Cică, într-o bună zi, nu vor mai exista atîtea ţări. F: Şi ce va exista?! F: Va exista o singură ţară, să zicem Rusia. Cu Capitala la Washington, şi condusă de doi chinezi: Iţzik şi Leibu. F: Aha… G: În fine, vorba poetului: om muri şi-om vedea. F: Să lăsăm şi trecutul şi viitorul. Ce faci în prezent? G: Nici cît făceam pe vremea lu’ matale. Pînă pe la unşpe dimineaţa, mă gîndesc cu ce cremă să-mi unguentez orbanul… Pardon, organul… Ptiuu, organismul! După-amiaza dau afară cîte-o salariată care nu m-a recunoscut, iar seara îmi număr banii. M-am updatat, maestre. F: Ce-i aia, updatat? G: Un englezism. Că am zis au revoir franţuzismelor! Nu mai merge cu comment t’appelle tu? Acum e cool să sharuim. F: Şi banii de unde-ţi vin? G: Nu v-am zis că-s senator?! Păstoresc oile din colegiul meu. F: Concret? G: Le iau cît se poate de concret lîna, laptele, mieii, cîinii care le păzesc. F: Şi ce le dai în schimb? G: Le dau taxe, impozite, amenzi, terenuri de fotbal în pantă, patinoare, le pun asfalt… F: Ce-i ăla asfalt? G: E rudă de gradul I cu vînzarea de energie, cu privatizările, cu bordurile. F: Ai o firmă prin care rezolvi toate astea? G: He-he, maestre, mă confundaţi cu un personaj din fabula „Boul şi viţelul”! Se ocupă firma lu’ giner-miu. Care, parol!, fără să mă implic eu cu ceva, cîştigă licitaţiile una după alta! F: Oile n-au nimic de zis? G: Au, da-nregistrez tot ce behăie ele! Am instalat microfoane şi la păşune, şi-n birouri, şi pe holuri, şi-n adăpătoare. Iar cînd le-apucă strechea, le-administrez Diazepam! Femeia care le mulge e ofiţer sub acoperire, aşa că îmi raportează imediat. F: Ce-s alea, microfoane? G: Uita-ţi-vă sus, în stejar, şi vă lămuriţi! F: Ai citit fabula „Ciobanul hoţ şi oile”? G: Recunosc, asta mi-a scăpat. Ce vreţi, maestre, i-a mai scăpat cîte una pînă şi lu’ Florin Piersic! F: În morala din final, oaia îl avertizează pe ciobanul hoţ: „Poţi să-mi tunzi lîna de mai multe ori, dar pielea mi-o iei o singură dată!” G: Şi?!… Dacă iei pielea de pe un milion de oi, intri-n Top 300! F: De cîntat, mai cînţi? G: Cînt, maestre! Cînt chitară-voce pe la televiziuni, pe la chefuri, pe la DNA.
F: Apropos: din cîte-am auzit, colegii tăi de Parlament au probleme cu DNA-ul ăsta. Ţie nu ţi-e frică deloc? G: Nu mi-e. Dau în primire tot ce mişcă, şi scap!
F: Merge şi aşa?! G: Ohoo! Aveţi idee care-i culmea denunţătorului? F: Nu. G: Să te autodenunţi că ţi-ai denunţat prietenii! F: Pe duşmani nu-i denunţi?
G: Numai după ce ne-mprietenim. F: Aşa mi se pare corect! G: Mai cînt şi pe la mitinguri. Recent, am interpretat cîntecul patriotic Cîntă cucu-n uzina 23 August. F: Cucul? Am auzit că-n majoritatea uzinelor a cîntat mierla! G: Mierla?! Acu-mi explic eu din ce cauză au mierlit-o uzinele. F: De furnică mai ştii ceva? G: E vai de capul ei! Face coadă cu orele la ajutorul de şomaj. He-he, cu hărnicia nu mai reuşeşti nimic în ziua de azi. F: Şi cum se descurcă, sărmana? G: Auzeam c-ar vrea să plece-n Italia, să-ngrijească o furnică bătrînă. F: Apropos: nici eu nu stau chiar pe roze. De-aia venisem să culeg nişte ciuperci, că prin cămara mea suflă La Bise. G: Chiar aşa de prăpădit aţi ajuns?
F: Chiar aşa. Că Băsescu mi-a tăiat pensia cu 25 la sută. G: Şi?!… În Brazilia se poate trăi cu 2 lei!
F: Bine, dar, cu nici o lună mai-nainte, Băsescu promisese public că nu se atinge de pensii. G: Cînd a declarat chestia aia, probabil că era cri-cri, criţă. F: Fii atent, că acum îl plagiezi tu pe Voronin. G: Şi?!… În cel mai rău caz, o să-mi retragă doctoratu’! F: Greieraşule, n-ai putea să-mi faci rost de-un emploi? G: Presupun că aţi vrut să spuneţi un job. Păi, cam ce v-aţi pricepe dumneavoastră să faceţi acum? Că fabule nu mai citeşte nimeni! F: De-un par exemple, am auzit că sînt la mare preţ cărţile scrise pentru deţinuţii pricopsiţi. Dacă George Copos a scris 5 cărţi într-un an, eu aş putea scrie, fără probleme, vreo 10! G: Fuse şi se duse! Pînă-n septembrie, cînd va-ncepe să sufle la bise, Editura Jilava nu mai acceptă nimic! F: Of, de-aş mai duce-o pîn-la toamnă!… Dar, pîn-la vară, n-ai putea să-mi dai cu-mprumut, o grăunţă cît de mică? G: Maestre, în cazul acesta am să vă dedic cu mare satisfacţie melodia Roata morii se-nvîrteşte, ţac-ţac-ţac. Carevasăzică, după ce m-aţi făcut de rîsul generaţiilor, îmi cereţi să vă-mprumut o grăunţă?! F: C’est la vie, parşivă. Azi eşti călare pe cal alb, mîine plîngi în direct şi la ore de vîrf c-ai rămas sărac lipit pămîntului! G: Cu toată dragostea, dar cred c-ar fi mai bine să… Să cereţi cu-mprumut la vecina mea furnică! F: Ce’ş, copil?! Vrei să umple lumea toată că m-am dus şi i-am cerut? G: Atunci, ca să nu mai vă mai lipsească nimic, rămîne o singură posibilitate. F: Spune-o repede, că leşin de foame! G: Acceptaţi să vorbim franc? F: Cît se poate de franc, că m-a luat şi cu frig! G: Faceţi la bancă un împrumut în franci, şi nu vă mai trebuie nici bomboană pe colivă!
…Obosit, flămînd, gîrbovit, maestrul La Fontaine o porni şontîc-şontîc spre casă.
Of-of-of, zise el cu glas sfîrşit! De acuşi, s-a isprăvit…
MORALA: Ce să-ţi fac, moş demodat, dacă nu te-ai updatat? – rîse-un greier răzbunat.

SORIN SATMARI
(Din volumul „Aici sînt banii dumneavoastră!“)

COMENTARII DE LA CITITORI