Balcaniada de Primăvară

in Polemici, controverse

Prezent în Serbia acum ceva timp, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat cu seninătate că ,,v-am bombardat ca să vă salvăm”, cu referire la evenimentul declanșat acum 20 de ani, pe 24 martie 1999, cînd NATO a început o campanie de bombardament care a ținut ,,doar” 78 de zile. În acest timp au murit mii de militari și civili, iar Serbia a fost dată înapoi cu cel puțin 40 de ani. Așa cum realitatea ne arată, pagubele pe care NATO le-a provocat Serbiei au depășit 200 de miliarde de dolari. Peste toate acestea, există suspiciuni rezonabile că în bombardamente s-a folosit muniție interzisă, uraniu sărăcit, astfel încît multe cazuri de cancer din prezent, i se cauzează.

Atunci Serbia a pierdut Kosovo dar  a cîștigat respectul lumii prin curajul de care a dat dovadă. Au trecut 20 de ani, lumea se pare că a început să uite, iar sîrbii sînt pe cale să declanșeze primăvara balcanică, un soi de  avanpremieră la ceea ce urmează să se întîmple, în curînd, în Balcani. Imediat ce Belgradul a refuzat propunerea secretarului general al NATO care, probabil, se referea la aderarea Serbiei la NATO și la ieșirea ei din neutralitate și, implicit, din zona de prietenie cu Rusia, uite că sîrbii au ajuns la concluzia că mass media lor nu e liberă, că, de fapt, președintele Aleksandar Vučić este un dictator, că, de fapt, nu există democrație în Serbia.

Se simte aici un miros occidental de primăvară revoluționară, fie ea portocalie, balcanică sau cine mai știe cum. Scenariul de la Kiev se repetă, doar că nu are aceiași parametrii încă. Opoziția minoritară dorește cu orice preț să preia puterea, așa că nu va aștepta alegerile și va forța căderea  regimului actual. Curînd vom asista, probabil, la o presiune atît de mare, încît președintele are să fie forțat să demisioneze, mai ales că s-a demonstrat că niște sînge în piață și o presă pe măsură pot face minuni, așa cum a fost la Kiev.

Să sperăm, totuși, că, in acest scenariu, Moscova va avea cum să îl salveze pe Aleksandar Vučić printr-un comando, mai ales că Rusia demonstrează, încă o dată, că  este slabă. În 1999 mulți au acuzat Rusia că a trădat Serbia. Normal că așa a fost, Boris doar ce băuse bine și nu știa pe ce buton să apese, pe cel de room-service sau pe cel prin care impunea o linie roșie.

Acum, la 20 de ani distanță, este evident pentru mulți că este o chestiune de timp pînă cînd Serbia va reveni în zona de interes a Occidentului, și asta numai pentru că acolo se injectează o grămadă de bani și multă manipulare în mințile întunecate ale unor politicieni. Așa cum banul și dezinformarea au făcut praf Iugoslavia, aceleași metode vor educa Serbia rebelă și o vor aduce în brațele calde ale Uniunii Europene și ale NATO. Nu mai contează că în urmă cu 20 de ani au pierit oameni, uciși de bombele aducătoare de libertate ale Occidentului, nu mai contează cancerul care omoară în continuare sîrbi, nu mai contează că NATO a încălcat tot ce însemna drept internațional, actionînd fără mandat ONU in 1999. Nu mai contează nimic acum decît că Serbia nu are presă liberă așa că trebuie să suporte iar un întreg calvar economic și mediatic, un alt război, pentru ca ea să devină europeană și nord-atlantică.  Asta în timp ce Arabia Saudită, care a ucis un jurnalist cu brutalitate, nu are nici un fel de stres cînd e vorba de presa liberă și de drepturile omului.

Ar fi de rîs, dacă nu de plîns. Balcaniada primă­văratică este în plină desfășurare. În Serbia este deja, în Muntenegru este, chiar și prin Albania este, dar acolo nu îmi este clar motivul. Ce este, totuși, evident în această acțiune, este faptul că nu sînt țări membre UE. Muntenegru este de curînd membră NATO și doar atît. Posibil ca o agitație la nivelul acestor țări să fie în interesul unei alte țări, non UE, evident, care va profita de acest lucru pentru a-și consolida poziția în Europa. Militar și, automat, ca piață de desfacere. Rămîne să vedem ce are să urmeze, cert este că mulțimea de la Belgrad este pe punctul de a declanșa un nou seism zonal ale cărui efecte le vom vedea curînd, chiar din acest an.

În toată această poveste, interesant este faptul că Serbia este pe punctul de a-și pierde din statutul de ,,stat războinic, dîrz și drept”, așa cum noi, românii, o considerăm. În timpul celor 78 de zile de bombardament NATO, mulți români au suferit alături de poporul sîrb, și, ca dovadă că șocul a fost mare, atît PNȚCD, pe atunci la putere, cît și președintele Emil Constantinescu, nu doar că au pierdut puterea politică în anul 2000, dar nici măcar nu au mai reușit să o recupereze vreodată. Prin acceptarea survolului spațiului aerian românesc de către avioanele NATO în vederea uciderii sîrbilor de dincolo de graniță, poporul român a taxat aspru clasa politică, iar poporul sîrb a cîștigat multă simpatie și dragoste din partea noastră. Este adevărat că presa nu a expus această realitate din motive lesne de înțeles. Dar la nivelul conștiinței poporului român, acolo unde dezinformarea nu are acces, a rămas adînc întipărită reacția poporului sîrb în fața agresiunii NATO, și să sperăm că așa va rămîne. Să nu devină și ei, sarbii, precum noi, românii, o masă de consum și de manevră. Carne de tun au fost deja.

D.A.

Păreri și opinii