Balsamuri spirituale (22)

in Lecturi la lumina ceaiului

Costel Busuioc

Costel Busuioc – cel care, la fel ca mulţi alţi artişti, a plecat de jos şi a ajuns, la un moment dat, pînă sus, sus de tot, la stele – îşi are locul său în istoria celor mai sensibili interpreţi contemporani ai unor creaţii muzicale măreţe, precum: ,,Carusso”, ,,Granada”, ,,Con te partiro”, ,,O sole mio”, ,,Ave Maria”, ,,E lucevan le stelle”, ,,Che Gelida Manina” etc.

Dar cine este Costel? El este ,,Busuioc”, pe care Dumnezeu l-a binecuvîntat cu un dar de aur neşlefuit. Necontenita sfidare a vieţii l-a determinat, însă, pe Costel „să nu se lase învins“.

Cu dezinvoltură, el povesteşte, într-un limbaj fermecător de liber, cum a plecat de acasă de mic copil, desculţ şi zdrenţăros, amintindu-şi cîtă foame a răbdat şi cîtă bătaie a mîncat, pentru a-şi face „un rost“ în lumea largă.

A fost păstor la oi, mereu umilit de condiţia sa de om sărac, dar, totuşi, iubit de oameni. A avut marele noroc să ajungă în casa unor credincioşi care, văzîndu-l cum admira coperţile Bibliei, pe care o vedea pentru prima oară în viaţa lui, a fost recomandat preotului de la lăcaşul de cult frecventat de ei. Acolo, Costel a început să cînte, devenind cantor al bisericii. La slujbele Sfintei Liturghii, credincioşii erau uimiţi de vocea sa. Aşadar, Biblia l-a ajutat să facă primul pas pentru a ieşi din mizerie.

Credinţa sa, curajul de a trece peste toate vicisitudinile vieţii, dorinţa de a depăşi vulgaritatea şi sărăcia

l-au determinat să muncească fără încetare, uneori, pînă la epuizarea fizică. Lucra orice. Inclusiv ca zidar. În pofida încercărilor de a se face cunoscut ca interpret, a fost mereu ignorat de ,,descoperitorii” de talente, astfel că a plecat în Italia, cu gîndul să muncească, pentru a-şi face un rost. A zidărit, a urcat pe schele, acestea devenind „scena“ sa. Acolo cînta Costel, de răsuna întreg şantierul, iar lumea se oprea în loc să-l asculte. Şi, într-o zi, a apărut cineva care n-a rămas indiferent la auzul incontestabilei sale voci de tenor. L-a sfătuit să participe la un cunoscut concurs internaţional, unde s-a prezentat cu mai multe piese din muzica de operă.

Biografia lui Costel este una incredibilă: de la o viaţă de mizerie, în care a trecut prin momente sordide şi clipe de dezechilibru, de tristeţe dar şi de curaj, după participarea la concurs, el, păstorul, zidarul, zdrenţărosul, a ajuns să fie declarat ,,Pavarotti de Banat”.

Costel Busuioc a muncit din greu pentru a se depăşi pe sine, vocea sa fiind admirată şi aplaudată peste tot în lume. Uşile închise în ţara sa i-au fost deschise de străini. În cele din urmă, zorile s-au ivit şi în viaţa lui. Soarele a răsărit, aurul din vocea sa, şlefuit cu grijă, prin muncă asiduă şi cu sprijinul unor profesionişti, a căpătat strălucire. Cu toate acestea, pe Costel modestia nu l-a părăsit.

Nu mai ştiu unde e acum acest tînăr excepţional. Ce s-a întîmplat cu el? Mister! Mă mulţumesc să ascult, întotdeauna cu emoţie, cele două C.D.-uri pe care le-a lansat.

PSALM

Te slăvim cînd în cuvînt iubire rostim.

El revarsă spre Cer vise ce nu pier

Şi, în lacrima tăcută, fără patimă se înfiripă

Mîngîierea… în risipă,

În saltul clipelor aşteptînd

Foşnetul visului din adînc

– Imnul Biblic al fiecărui gînd –,

În cuvînt de alinare, Soarele

O să răsară şi pentru el, pentru Costel.

(va urma)

LILIANA TETELEA

COMENTARII DE LA CITITORI