Baltagul

in Lecturi la lumina ceaiului

Pamfletul politic „Baltagul“, scris de Corneliu Vadim Tudor, este precedat de un Motto extrem de sugestiv pentru realitatea cruntă pe care o trăim: „În socialism, erai luat de pe stradă şi băgat în fabrică. În capitalism, eşti luat din fabrică şi aruncat în stradă“. Primele versuri îmi trezesc un puternic sentiment de nostalgie, de dor de vremurile de demult: „Mi-e dor de eroica Luptă de Clasă/ Eram aşa tineri, trăiau toţi cei dragi/ Plutea peste lume o boare frumoasă/ Întîiul de Mai avea flamuri de fragi“. Amintirile autorului prind viaţă la fel ca întîmplările din memorabilele opere ale lui Ion Creangă: „Eu n-aş fi ajuns niciodată la şcoală/ De nu exista un regim proletar/ Treziţi, brusc, la viaţă, din foame şi boală,/ Primeau fiii muncii un Abecedar/ (…) Din sute de sate şi de mahalale/ Ieşeau la lumină copii năzdrăvani/ Fierbeau, zi de zi, energii colosale,/ Iar opera asta rezistă prin ani“.

Baltagul, unealtă pe care românul de rînd o foloseşte pentru a-şi duce la îndeplinire cerinţele gospodăreşti, capătă noi valenţe în pamfletul lui Corneliu Vadim Tudor, la fel ca şi în celebrul roman al lui Mihail Sadoveanu, devenind simbolul luptei contra nedreptăţilor sociale. Iată cum este zugrăvită societatea contemporană: „Acum, societatea e-o junglă de fiţe/ Uzină a morţii e orice spital/Justiţia? Plină de peşti şi pipiţe,/ Te face din om serios – criminal“.

Ultimele versuri reprezintă un îndemn la luptă dreaptă, pentru o fărîmă de speranţă: „Sculaţi, oropsiţi! Hai la lupta cea mare!/ Dar nu pe ciolan, ci pe drepturi şi legi!/ Mafia băgaţi-o, rapid, la-nchisoare/ Altminteri, muriţi precum cîinii pribegi.// E ultima noapte de dragoste, iată,/ Şi noaptea dintîi ce miroase-a război./ Luaţi, azi, înapoi România furată/ Şi daţi cu baltagul în cap la strigoi!”.

Români, a venit vremea să folosim baltagul contra tuturor ciocoilor care ne vînd ţara!

Anton Voicu, pensionar

COMENTARII DE LA CITITORI