Bandele din închisorile SUA

in Pe meridianele lumii

 

Bandele din închisori au apărut în SUA în perioada anilor ’60 şi ’70. Războiul drogurilor, din anii ’80, a dus la arestarea unui număr mare de membri ai bandelor – dar, în închisori, acestora le-a mers bine. Detenţia era privită de membrii bandelor cu acelaşi dispreţ cu care priveau şi restul societăţii, dar exista un motiv care-i făcea să fie impertinenţi. Intrau atît de mulţi în puşcărie încît puteau să domine noul mediu în care se aflau. Ţinînd cont de caracterul lor, şi anume priceperea de a se folosi de ocazii, închisorile au devenit locuri de pregătire pentru noul sistem. Se spune că, aflaţi în închisoare, unii membri ai bandelor, pentru a-şi îmbunătăţi educaţia, au urmat diverse cursuri de specialitate, astfel încît, după ce erau eliberaţi, puteau să-şi ajute bandele, avînd o pregătire în domeniul juridic, sponsorizată de stat.

De asemenea, încarcerarea le oferea ocazia de a stabili contacte, multe dintre acestea asigurîndu-le deprinderea unor abilităţi valoroase. Deşi statutul de bandă/non-bandă şi problemele rasiale au afectat întotdeauna contactele în afara închisorilor, în interiorul acestora standardele diferă, astfel că se stabilesc noi alianţe, multe dintre acestea avînd puterea de a supravieţui şi în afara închisorii. Bandele beneficiază, totodată, şi de relativa siguranţă şi securitate din închisori, atît faţă de forţele de ordine, cît şi faţă de alte bande. Liderii bandelor aflaţi în detenţie, cum ar fi şefii Mafiei, s-au dovedit capabili să-şi conducă organizaţiile din celulă, unde agenţilor de ordine le este greu să exercite presiuni. De asemenea, este mai uşor să protejezi lideri într-un mediu disciplinat, unde grupele de asociaţi, bine instruiţi, nu atrag atenţia. Ca urmare, bandele rămîn intacte, loiale şi bine structurate şi devin o parte stabilă a vieţii din închisori. Membrii bandelor aduc cu ei, în spatele gratiilor, identitatea şi mentalitatea bandei. Sistemul penal a încercat să ţină cont de acest lucru. Ca regulă de bază, culorile şi alte însemne ale bandelor nu sînt permise. Aşadar, gangsterii se identifică după un anumit fel în care îşi poartă hainele, sau folosind coduri verbale. Deoarece vorbirea nu poate fi controlată, parolele şi frazele de identificare reprezintă o regulă la ordinea zilei.

Studii recente arată că există 6 bande de primă importanţă, recunoscute ca avînd o prezenţă semnificativă în întreg sistemul penal al Statelor Unite. Toate 6 sînt în strînsă legătură atît cu alte bande, cît şi cu crima organizată internaţională.

Banda cea mai importantă şi cea mai mare din Statele Unite, constituită în închisoare, este un grup hispanic cunoscut sub numele de Neta, care a fost fondat în anii ’70, iniţial, pentru a opri violenţa rasială în Închisoarea Rio Pedres, din Puerto Rico. Grupul susţine că este o organizaţie culturală şi că membrii săi sînt cunoscuţi pentru atitudinea lor fermă privind independenţa statului Puerto Rico. Membrii acestui grup au legături cu diverse alte grupări radicale cu acelaşi mod de gîndire, cum ar fi Los Macheteros. Unii analişti susţin că ei au suficiente legături politice pentru a putea fi clasaţi ca organizaţie teroristă. Neta este un exemplu edificator de organizaţie care profită de mediul din închisoare pentru a recruta noi membri. Pînă acum, acest lucru a asigurat grupului, în mod constant, forţe proaspete, şi este posibil ca membrii loiali să fie introduşi în mod special în închisori, în acest scop. Această bandă s-a dovedit extrem de disciplinată şi bine organizată cînd operează în închisoare. Membrii ei sînt duşmani de moarte ai Regilor infractorilor latini şi au un mare potenţial pentru violenţă.

A doua bandă importantă care acţionează în închisorile din Statele Unite este un grup extremist alb, cunoscut sub numele „Aryan Brotherhood“ (Frăţia ariană) sau AB. Banda AB încearcă să fie foarte precaută în alegerea confruntărilor, dar, în general, este ostilă bandelor de negri şi organizaţiilor acestora. Se ştie că, ocazional, AB a acordat ajutor unor facţiuni individuale negre, dar a făcut acest lucru pentru a încuraja scindarea bandelor rivale. În mod special, această bandă este ostilă faţă de Black Guerilla Family. „Frăţia ariană“ menţine o relaţie activă cu Mafia mexicană (La Eme), o altă bandă care acţionează în închisoare şi, de asemenea, are legături cu alte grupări vînate, cum ar fi Băieţii albi răi (o facţiune a Mafiei din Texas), numeroase bande de motociclişti şi grupări independente. Cele din urmă sînt tolerate şi atacate alternativ, mai ales dacă adepţii lor încearcă să se prezinte, în mod incorect, drept asociaţi. Simbolurile acestei bande sînt tipice pentru cele alese de alte grupări extremiste albe, incluzînd atît însemnele naziste (cum ar fi zvastica şi săgeţile fulgerului), cît şi simboluri celtice legate de susţinerea irlandeză.

Banda „Black Guerilla Family“ (BGF) a fost creată de George L. Jackson, un fost membru al bandei „Pantera neagră“, în perioada în care a fost încarcerat în închisoarea San Quentin, în anul 1966. Bazîndu-se pe filozofia acestuia, banda BGF s-a dezvoltat şi a ajuns cea mai puternică grupare extremistă a negrilor care activează, astăzi, în închisorile din Statele Unite. În privinţa ferocităţii şi a organizării, aceasta rivalizează cu oricare din celelalte 5 bande, însă influenţa ei s-a extins considerabil, nu doar dincolo de zidurile închisorii, ci şi dincolo de graniţele ţării. BGF este cea mai orientată politic dintre toate bandele, chiar avînd în vedere Neta şi ofensiva acesteia pentru independenţa portoricană. Acest grup este adeptul unor puternice convingeri marxiste şi consideră că răsturnarea guvernului Statelor Unite este ţelul său principal. Din multe puncte de vedere, BGF poate fi considerată o organizaţie teroristă în dezvoltare, mai ales dacă se iau în calcul primele ei legături cu grupări teroriste care nu mai există acum, cum ar fi „Weather Underground“ şi „Symbionese Liberation Army“. Simbolurile BGF reflectă filozofia bandei – de luptă împotriva oprimării şi chiar împotriva rasismului însuşi. Semnele obişnuite de identificare reprezintă un dragon negru care atacă un turn de închisoare, sau săbii încrucişate cu o puşcă de vînătoare. Se păstrează legături strînse cu „La Nuestra Familia“ şi diverse alte bande ale negrilor, precum „Black Gangster Discipoles“, „Crips“ şi „Bloods“. Există o relaţie de ostilitate mutuală cu „Frăţia ariană“, Mafia texană şi toate bandele extremiste ale albilor. Mafia mexicană (La Eme), după cum arată şi cu numele, are în componenţă, în principal, membri hispanici. „La Eme“ a fost fondată în 1957, în Centrul pentru dublă pregătire profesională din Los Angeles – o instituţie pentru tinerii delincvenţi -, fiind formată din membri de nădejde ai unei bande de stradă. De atunci, ,,La Eme” a devenit mai puternică, prin menţinerea unei structuri solide şi a unui ţel bine definit. Filozofia de bază a bandei „La Eme“ este aceea de solidaritate etnică, asemănătoare multora dintre bande, dar ea nu face diferenţă între rivali, indiferent de rasă. Din cauza abordării foarte directe a adversarilor – între membrii ei şi cei ai bandei „La Nuestra Familia“ există o relaţie de tipul „Ucide imediat ce ai văzut victima“ – ,,La Eme” este trecută pe Lista de urmărire a închisorilor aparţinînd Biroului Federal. Banda are legături active cu „Frăţia ariană“, o relaţie bună cu Mafia mexicană (cu care este adesea confundată), şi cu diverse bande latine de stradă. Se ştie că asigură diverse servicii pentru grupări de crimă organizată, inclusiv protecţie pentru membrii Mafiei italiene.

Banda „La Nuestra Familia“ (NF) a fost înfiinţată în Închisoarea Soledad, în anii ’60, ca un grup de auto-apărare pentru tinerii hispanici care erau încarceraţi. În timp ce Mafia mexicană este implicată în apărarea hispanicilor din mediul urban, acest grup îşi concentrează atenţia asupra protecţiei bunurilor populaţiei hispanice din mediul rural. Diferenţele culturale dintre membrii celor două bande au alimentat o ură şi mai acerbă, care continuă şi astăzi. Conflictul dintre cele 6 bande reprezintă ceva obişnuit, dar NF – prin lupta sa pentru a deţine controlul asupra tuturor acţiunilor de trafic cu produse de contrabandă, care se efectuează în cadrul sistemului – pare să încerce, prin toate mijloacele, să submineze orice pace potenţială. Acest lucru a atras atenţia autorităţilor închisorii, dar presiunea combinată a celorlalte 5 bande probabil că a contribuit mai mult la reprimarea ambiţiei bandei NF. În mod curent, „La Nuestra Familia“ menţine o alianţă dificilă cu banda BGF, deşi agresiunea continuă promovată de membrii NF s-a dovedit a fi aducătoare de prejudicii. Această bandă este ostilă faţă de „Mafia din Texas“ şi „Frăţia ariană“.

Banda „Mafia din Texas“ a început, şi ea, ca o grupare de apărare a hispanicilor, în închisorile din Texas. Mafia texană crede în superioritatea etnică şi încearcă să demonstreze, cu orice prilej, acest lucru. Numărul de membri ai acestei grupări a crescut în mod constant, deoarece accentul nu a mai fost pus doar pe populaţia hispanică din Texas, ci a inclus latinii de toate naţionalităţile. ,,Mafia mexicană” şi ,,La Nuestra Familia” au rămas principalii inamici ai „Mafiei texane“. Motivul-cheie îl reprezintă, cel mai probabil, concurenţa pentru resurse şi forţă de muncă, dar, cu siguranţă, insistenţa membrilor NF de a-şi impune supremaţia nu a fost de nici un ajutor. „Frăţia ariană“ îi este ostilă, dar se păstrează în relaţii destul de bune cu „Black Guerilla Family“.

David Southwell

 

COMENTARII DE LA CITITORI