Bărbăţia laşului (2)

in Război corupției

Motto: ,,Cînd eşti laş, mai bine taci!”
(EURIPIDE – poet antic elen)

Traian Băsescu se apără cu bărbăţia laşului, neînţelegînd că adevărul nu poate fi înmormîntat pentru totdeauna. De ani de zile, piratul Băsescu nu recunoaşte că a mătrăşit Flota României. (Şi ce flotă! Prin potenţialul ei era socotită a 10-a, sau a-12-a din lume.) Geambaşul nu scoate o vorbă despre navele vîndute şi despre banii pe care i-a băgat la chimir. Ne flutură în vorbe un raport întocmit de doi ,,experţi” (probabil doi socotitori de pe la fostele CAP-uri), care pretind că prin dispariţia flotei n-a rezultat nici un prejudiciu bănesc pentru stat. Fără îndoială, Băsescu crede că poporul este idiot şi-l poate îmbrobodi toată viaţa cu logica lui de mafiot. După lichidarea flotei, Traian Băsescu a acostat în domeniul imobiliar, unde comite abuzuri la fel de scandaloase. Toată lumea ştie că, în vremea cînd era edilul-şef al Capitalei, a achiziţionat, sub propria-i semnătură şi la preţul unui apartament de la periferie, o aripă a unui imens şi luxos bloc din Strada Mihăileanu. Operaţia a fost una cît se poate de simplă. El, cetăţeanul infractor Traian Băsescu, face o cerere către primarul Traian Băsescu, pentru a primi o casă, deşi mai beneficiase de o locuinţă de la stat. Asaltat de ziarişti, laşul virează răspunsul pe altă uliţă, afirmînd că un asemenea abuz nu i se poate imputa din punct de vedere penal, ci mai degrabă din punct de vedere moral. De ce se refugiază Băsescu în perimetrul moralei, acea formă a conştiinţei ce reglementează comportarea individului în societate, dar pe care a ignorat-o şi a sfidat-o de cînd se ştie? Laşul îşi plasează abuzul în acest domeniu, ştiind bine că morala nu lucrează nici cu cătuşe şi nici cu gratii. N-ar fi exclus ca însăşi Justiţia, care ignoră de mult acest dosar, să aprecieze într-o manieră băsistă un asemenea abuz. Indiferenţa Justiţiei i-a suflat vînt din pupa lui Traian Băsescu să-şi păstreze imobilul dobîndit în mod ilegal. Dacă n-a fost judecat şi condamnat, n-a fost obligat să restituie locuinţa şi nici să achite suma de bani echivalentă cu chiria pe care statul ar fi putut s-o încaseze atîţia ani. Probabil că Justiţia nu se ocupă de asemenea ,,imoralităţi” mărunte, ci doar de ,,dosare grele”, cum este cel deschis unei femei fără casă, fără salariu şi cu soţul bolnav, care a fost condamnată la 2 ani de închisoare, pentru că a furat o bucată de salam şi una de caşcaval, ca să-şi hrănească fetiţa, un copil eminent, căreia nu avea ce să-i pună pe masă. Este zguduitor să dictezi o asemenea sentinţă. Din păcate, nici preşedintele ţării nu s-a prea grăbit cu graţierea acestei femei, condamnată, în ultimă instanţă, pentru o bucată de pîine. De altfel, preşedintele Iohannis nu şi-a manifestat vreo opinie nici în cazul furtului imobiliar săvîrşit de Băsescu. Se teme oare că actul de corupţie din Strada Mihăileanu ar putea să învolbureze niscai ape de peste munţi?
Cu aceeaşi aroganţă, cu aceeaşi laşitate şi acelaşi cinism încearcă Traian Băsescu să mistifice legăturile mafiote ale lui şi ale familiei sale cu clanul Bercea. Şi asta, deşi fratele său, aflat, într-o vacanţă de 4 luni în Delta Dunării (chipurile, detenţie) a recunoscut mormanul de bani pe care l-a primit de la odraselele lui Bercea, pentru ca acesta să fie eliberat din închisoare de Traian Băsescu, atotputernicul acelor zile. După cum preciza Mircea Băsescu, fratele său cunoştea bine situaţia juridică a interlopului. Acum, fostul preşedinte-pirat pledează pentru nevinovăţia frăţîne-său, afirmînd că Justiţia nu i-a impus să restituie vreun ban celor ce l-au mituit. Dar cîţi infractori au fost obligaţi să restituie ceea ce au furat? Sub imboldul apucăturilor sale inumane, al dispreţului faţă de cetăţeni (se preamăreşte doar pe sine, cum scria La Bruyčre), fostul preşedinte le adresa oamenilor, în cadrul întrunirilor publice, urarea ,,Să trăiţi bine!”, dar cînd ajungea la Palat, le ciopîrţea veniturile, fiindcă Mafia portocalie nu mai avea de unde să fure. Ca un laş de mare calibru, se jura păcătos pe Biblie că nu l-a lovit cu pumnul pe copilul din Ploieşti, dar nu sufla o vorbă despre dosul de palmă pe care i-l aplicase pe obraz. Se crede şmecher nevoie mare, capabil să dribleze chiar şi jurămîntul. Cu acelaşi tupeu, minte că nu l-a cunoscut pe marele mafiot Sorin Blejnar, că nu ştie de unde vine, dar într-una din convorbirile telefonice, Traian Băsescu nu-l apela pe necunoscutul care venea de nicăieri şi de niciunde decît pe numele de botez: ,,Te ascult, Sorine”, ,,Spune, Sorine”.
Laşitatea învederatului turnător, a fostului distrugător de flotă, a ex-preşedintelui dictator atinge apogeul în politică. Experienţa dobîndită în PCR l-a determinat să coboare de pe cel mai mare cargou al ţării. A păşit în politică, linguşindu-l pe Roman, cînd acesta era preşedintele Partidului Democrat. În timp ce clama cu perfidie ,,Petre, eşti cel mai bun!”, pe la spate, îi înfigea cuţitul între omoplaţi şefului său politic, ca să-şi deschidă el drum spre vîrful formaţiunii. De aici mai departe, ascensiunea stafiei comuniste pe treptele politicii româneşti se bazează numai şi numai pe bani, pe foarte mulţi bani, procuraţi în cel mai pur stil mafiot, cu ajutorul prădalnicei haite portocalii, care şi-a schimbat astăzi şi numele, şi culoarea, nu însă şi năravul. În acelaşi timp, el şi gaşca din jurul său s-au bazat pe frauda electorală şi pe sprijinul direct al liderilor PPE, care dictază în România ora exactă a democraţiei lor dictatoriale. Atunci cînd a pierdut alegerile în România, strigoiul a recurs la vraja de la Paris, unde o altă fantomă, Teodor Baconschi, avea să intre în Cartea Recordurilor cu performanţa de un votant la 10 secunde. Nici Justiţia, nici Autoritatea Centrală Electorală n-au cercetat această fraudă grosolană, în schimb, de cîţiva ani, corul băsist o ţine langa-talanga cu frauda de la referendumul pentru demiterea unui preşedinte total necinstit, un adevărat calvar pe capul Poporului Român.
Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament, în două rînduri, din funcţia de preşedinte, caz unic în istoria ţării. Dar, cu insolenţa şi viclenia care îl caracterizează, a bocit mereu pe la porţile occidentale, văitîndu-se, ca ultimul cerşetor, că i s-au furat voturile din pălăria făcută urnă pe trotuar, cînd el însuşi îşi îndemnase bruma de susţinători să nu se prezinte la vot. Ce să-i furi unuia care, electoral, nu are după ce să bea apă? Traian Băsescu ştia bine că nu poate să obţină milioanele de voturi care să-i asigure reîntoarcerea în fotoliul prezidenţial, de vreme ce, în timpul celor două mandate, cetăţenii l-au huiduit copios la aproape toate manifestările publice la care participa ca preşedinte al ţării. Din păcate, laşul laşilor a găsit sprijin total la Bruxelles şi peste Ocean (nu ştim cu ce preţ), fără ca măcar vreunul din susţinătorii săi externi să se întrebe ce a făcut un asemenea individ pentru ţara sa, încît să se bucure de votul masiv al românilor. Toţi aceşti politicieni infami l-au susţinut pe Băsescu, fiindcă – atunci, ca şi astăzi – au nevoie de lachei la Bucureşti, care să menţină România în condiţia de vacă bună de muls, în folosul lor. Comportamentul mafiot al sponsorilor lui Băsescu a primit (e adevărat, mult prea tîrziu) o pleaznă zdravănă din partea românilor. La alegerile locale din primăvară, gaşca de partid a lui Traian Băsescu (PMP) n-a reuşit să obţină nici 5% din numărul voturilor exprimate, rezultat care, cu siguranţă, va fi confirmat şi de alegerile parlamentare din decembrie.
(va urma)
NICOLAE DĂSCĂLESCU

COMENTARII DE LA CITITORI