Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

in Polemici, controverse

Necesitatea Unirii – Reunirii

Ce poate fi mai dureros pentru o naţiune atunci cînd teritoriul ei este divizat în mai multe bucăţi? O astfel de situaţie se regăseşte în cazul Basarabiei, bucata de pămînt care este ruptă de la patria-mamă România. Fiind o întîmplare nefericită în istoria naţiunii române, credem, acuma este momentul potrivit ca această eroare istorică să fie reparată odată cu aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire – Centenarul Marii Uniri – 27 martie 2018.

Unirea sau, mai bine zis, Reunirea Basarabiei cu România trebuie realizată întru binele tuturor românilor de bună-credinţă nu numai pentru a simboliza o necesitate istorică, dar pentru a exprima o necesitate vitală în existenţa unui popor care are la bază aceleaşi origini de limbă vorbită, tradiţii, cultură. Dacă, în timp, în viaţa românilor din Basarabia s-au produs multe erori, nelegiuiri, nenorociri, divizări de teritoriu, la ziua de azi acest ţinut la fel continuă să existe în condiţii pline de incertitudini şi fără nici o perspectivă pentru un viitor cît de cît luminos. Actualmente, în calitate de stat independent, Basarabia-Moldova este plină de regrete, scăldată de durerea poporului înfometat şi istovit de necazurile vieţii cotidiene.

Realitatea efectivă, conform evenimentelor derulate de pînă acum, a demonstrat în nenumărate rînduri că Moldova nu poate exista în continuare în calitate de stat independent, deoarece clasa dominantă a societăţii nu este capabilă de a administra ţara pe criterii civilizate, iar poporul este condamnat, la nesfîrşit, să înfrunte sărăcia absolută şi fărădelegile sociale instaurate în cadrul ţării. Conform experţilor din domeniu, se consideră că statul moldovenesc actualmente se regăseşte în faţa unui faliment total în toate domeniile de activitate economică, socială şi politică, iar prin acţiunile realizate de-a lungul anilor statul s-a dovedit a fi incapabil în a guverna ţara pe principii civilizate, transparente şi democratice. În consecinţă, s-a produs falimentul integral al ţării şi ruinarea completă a poporului, astfel, rămînînd prezente în societate doar sărăcia, mizeria şi degradarea socială. Însă, cel mai dureros, s-a dărîmat în mod tragic identitatea naţională a poporului român din Basarabia. Astfel, fiind la un nivel destul de redus în dezvoltarea socială, dar, cu mare regret, şi în dezvoltarea umană, societatea basarabeană actuală, credem, nu mai are nici o şansă de a-şi revitaliza de sine stătător existenţa pentru un viitor apropiat. Deci, societatea basarabeană are nevoie de sprijin şi ajutor enorm. Respectiv, sub această notă, devine prezentă şi necesitatea istorică de reîntregire a neamului românesc, după modelul Germaniei.

Prin urmare, pentru poporul român din Basarabia reunirea cu România este nespus de necesară şi acest lucru trebuie să fie perceput în cel mai pozitiv şi civilizat mod de către oricare cetăţean al societăţii basarabene şi, în acelaşi timp, al societăţii române. O altă direcţie/cale nu poate exista, indiferent de faptul că mulţi dintre guvernatori şi locuitori din ambele părţi nu doresc acest lucru. În contextul dat este necesar de menţionat: eroarea grava care s-a produs în 27 august 1991 (aşa cum au demonstrat-o specialiştii din domeniu, spunînd: odată cu destrămarea URSS, R.Moldova nu a trebuit să-şi declare independenţa, însă a fost necesar să declare unirea-reunirea cu România, astfel realizînd procesul real de reîntregire a neamului românesc cu patria-mamă) trebuie reparată acuma, în mod inevitabil, cu atît mai mult că societatea basarabeană se regăseşte în mari incertitudini/la capătul disperării, poporul fiind foarte dezorientat şi nelămurit în acţiuni. De aceea, pentru a înlătura erorile trecutului, atunci prezentul trebuie să fie cît mai activ în rectificarea adevărului istoric şi anume: reîntregirea neamului românesc care în prezent este divizat în două state independente. Pentru ca această Unire/Reunire să se producă este necesar ca ambele state româneşti, Moldova şi România, să se aşeze la masa tratativelor în modul cel mai civilizat şi uman pentru a găsi soluţia cea mai potrivită în a revendica această problemă nespus de importantă şi necesară pentru naţiunea română.

Pentru ca această dorinţă/iniţiativă/acţiune să fie realizată în anul 2018 (aşa cum este preconizată de Sfatul Ţării 2 – proiect constituit în 27 martie 2016 la Chişinău, preşedintele Comitetului de Iniţiativă pentru înfiinţarea „Sfatului Ţării 2” fiind academicianul Nicolae Dabija), atunci atît Moldova, cît şi România trebuie să privească acest lucru ca pe unul nespus de prioritar în agenda zilei. Nemijlocit, posibil ar urma ca şi în România să fie constituit un proiect asemănător precum „Sfatul Ţării 2 – din Chişinău”, însă acesta fiind denumit „Sfatul Ţării 2 – Salvarea Basarabiei”. În modul acesta, România se va prezenta ca un adevărat salvator în dorinţa de reîntregire a neamului românesc (cu toate că România întreprinde nenumărate/multiple acţiuni în ajutorarea societăţii basarabene) şi, totodată, în modul acesta va motiva omul basarabean pentru a înţelege mai bine procesele şi evenimentele istorice ce se produc în societate şi în afara ei. Astfel, procesul de reunificare a două state româneşti, posibil, îşi va lua startul, iar societatea basarabeană, la fel posibil, va reîncepe procesul de conştientizare corectă a evenimentelor ce trebuiesc a fi realizate în mod negreşit şi în direcţia necesară. ?inînd cont de faptul că la etapa actuală Basarabia se regăseşte într-o situaţie destul de incertă în a lua deciziile corespunzătoare (fiind dependentă de mai mulţi factori interni şi externi), atunci România ar urma să fie vectorul principal în derularea acţiunii în cauză, indiferent de faptul care vor fi consecinţele reunirii. Cu atît mai mult, la ziua de azi avînd potenţialul necesar şi fiind o putere economică şi culturală dezvoltată în spaţiul european, dar şi în cel mondial, România prin asemenea metode ar influenţa şi mai mult poporul basarabean, care este extrem de dezorientat în viaţa personală şi socială. Bineînţeles, România va fi aceea care va suporta toate consecinţele, preluînd în subordinea sa un stat falimentar în toate domeniile de activitate socială şi economică, respectiv, cu imense datorii externe de miliarde de dolari, precum şi alte probleme de ordin social, moral, politic. Totodată, este cazul de menţionat: România de-a lungul anilor, după 1990-prezent, încearcă prin toate metodele posibile să ajute nespus de mult Moldova (indiferent de faptul că procesul de reunificare a două state româneşti este încă prea departe de realitate), investind mijloace financiare enorme în instruirea tineretului studios, oferind burse de studii de mii de locuri în instituţiile de învăţămînt din România; alocarea de milioane lei româneşti pentru diverse probleme interne ale societăţii basarabene; ajutoare umanitare, cu titlu gratuit, de milioane lei româneşti pentru mii şi sute de mii tone de produse alimentare (făină, zahăr, mălai, paste făinoase, conserve de carne/de pate/de legume, dar şi păcură pentru încălzire etc.); şi multe altele; şi, nu în ultimul rînd, oferirea de posibilităţi reale pentru redobîndirea cetăţeniei române, acţiune de o valoare inestimabilă. Necătînd la faptul că şi România are destule probleme interne de ordin economic şi social, oricum continuă să ajute Republica Moldova. Acestea sînt acţiuni demne de apreciere din partea statului român, iar societatea basarabeană ar urma să fie mereu recunoscătoare.

Ca urmare, pe lîngă cele menţionate este necesar ca reîntregirea neamului românesc să se producă, în cele din urmă, din principii de identitate şi unitate naţională, respectiv, pentru a pune în valoare identitatea, conştiinţa şi demnitatea poporului român. Iar cel mai important este ca totalitatea acestor acţiuni să aparţină şi să se axeze integral pe principiul de recunoaştere a propriilor origini – neamul românesc. Acest lucru este cel mai prioritar şi cel mai important în existenţa unui popor, iar toate restul se vor soluţiona de la sine, în timp, dacă va exista cultură, armonie şi respectul corespunzător. Pentru a realiza cursul respectivelor evenimente istorice, atunci realitatea în cauză trebuie să fie acceptată de orice om de conducere din ambele state româneşti şi de către orice cetăţean al societăţii basarabene şi al societăţii române, indiferent de consecinţele care vor urma. Astfel, va fi salvat poporul român basarabean care continuă să existe într-o sărăcie şi degradare socială halucinantă, plină de erori, necazuri, incertitudini. Astfel, va fi salvată şi protejată identitatea naţiunii române.

Galina Martea

COMENTARII DE LA CITITORI