Băsescu redivivus

in Război corupției

Motto: „Oameni noi, sau tot voi?“ (generic TV)

Mulţi dintre români se aşteptau ca, după cei 10 ani răi, de domnie autocrată a lui Traian Băsescu, personajul, mai ales cel politic, să devină ceea ce merită: doar o tristă amintire. O dureroasă rană. O calamitate. Un vis urît. Dar iată că, în ţara îngenuncheată şi trădată, reînvie spectrul acelui coşmar trăit de neamul nostru urgisit/ ultragiat. Domnul ex-preşedinte redivivus. Jucătorul pe grumazul românilor nu se dezminte. Cu nemărginitu-i tupeu, dumnealui apare pe sticla televizoarelor parcă şi mai abitir ca altădată. El ne dă sfaturi, îşi dă cu părerea, critică în stînga şi-n dreapta şi hăhăie în binecunoscutul său stil. Ce mai, pozează în ăl mai mare om de pe scena politică a ţării ruinate. N-a luptat ’mnealui vîrtos cu perfida corupţie, cu baronii şi cu mogulii de tot felul? N-a făcut el ca boborul să trăiască bine? N-a reformat şi n-a modernizat el statul? N-a creat dumnealui justiţia independentă? N-a reuşit, tot el, ca, prin politica pe care a practicat-o, să ne aducă la statutul de colonie, aşa cum afirmă, cu argumente imbatabile, distinsul economist Ilie Şerbănescu? Implicat în nu ştiu cîte dosare penale, justiţia pe care el a creat-o l-a scos curat. Chiar şi în ăl mai barosan dosar – cel cu Flota –, oamenii ne-legii l-au găsit nevinovat, dragi tovarăşi şi prieteni. Am mai spus-o: mîndreţe de vapoare s-au volatilizat, au dispărut ca în Triunghiul Bermudelor. Mulţi dintre românii care au suferit de pe urma ,,necesarei tăieri a salariilor şi a pensiilor”, cum a spus lacheul-premier Boc, se întreabă: cum de cel ce se tot laudă c-a fost un preşedinte pentru popor şi mare patriot nu se odihneşte acum pe la răcoare? Şi de ce, dimpotrivă, un astfel de personaj zburdă în libertate (l-am citat pe un mare iubitor de Ţară şi de Neam, dispărut astă-toamnă) şi ne învaţă cum este cu politica, şi cu dreptatea, şi cu justiţia, şi, în ultimă instanţă, cu sărmana Românie? Unii, răi, îl acuză de ,,acoperit”. Ceea ce, sincer, noi nu putem pentru ca să credem (sic!). Alţii, puţini, îl apără, fie dintr-un fanatism tembel, fie din prostie, ori pentru că, pe timpul regimului Băsescu, au furat, şi ei, din plin. Dar, ce zicem noi, furat? Au devalizat, au distrus, şi-au băgat labele jegoase pînă la fundul sacului. S-au îmbogăţit, din senin, s-au procopsit cu averi uriaşe, de-ţi stă mintea-n loc. Şi toţi aceştia sînt, şi ei, mai mult sau mai puţin liberi. La urma urmei, ce înseamnă, de fapt, un arest la domiciliu? Un soi de abureală a populaţiei. Păi numai arest e ăla, într-o vilă precum cea a lui Truică sau a gingaşei doamne Elena Udrea. Banii din furturi, ioc. Alţii, chiar dacă sînt după gratii, stau puţin acolo: mai scriu 5-6-7-10 cărţi, că au şi cunoştinţe, au talent, dar mai au şi bani. Aşa devin, unii, subit, scriitori, dar dacă-i iei niţel la bani mărunţi, constaţi că nu ştiu să scrie nici o frază corect româneşte. Însă ei publică, pe bandă rulantă, cărţi ştiinţifice, care-i ajută să iasă mai repede de la pîrnaie. Cel puţin aşa s-a întîmplat pînă de curînd. Nu mai dăm nume, că se ştiu…
Aşadar, iată că-l dădură jos pe Ponta şi veni, neică, Dacian Cioloş, cu liota lui de tehnocraţi. Şi se porniră şi aprigele dispute electorale. Pentru ce? Vă gîndiţi că pentru noi? Nu, nici vorbă. Pentru ei. Pentru ciolan. Şi-a iţit iar capul şi Nea Traian, pe care îl vedem tot mai des pe la televiziuni. Ca să ne înveţe, el, politică. Aici, e expert, a şi declarat-o de mai multe ori. Dar nu el e vinovat de mult prea desele lui apariţii prin studiourile TV, ci, credem noi, cu scuzele de rigoare dacă vom fi greşit, vinovaţi sînt cei ce-l bagă în seamă. Cei ce-l cheamă. L-am văzut, recent, într-o emisiune TV. Ce vervă! Ce formă! Ce soluţii miraculoase avea la ,,cestiunile” arzătoare ale zilei! Cîtă sinceritate: ,,Eu n-am regrete în politică!”; ,,Eu n-am ascultat niciodată o casetă cu înregistrări” (?!). Dar Traian Băsescu a dat şi sentinţe implacabile şi pline de substanţă, venite din puţul gîndirii sale: „Giganţii ăştia cu picioare de lut (Ponta, Antonescu, Oprea – n.n.)… Cînd n-ai valoare politică, te prăbuşeşti repede“. Adînc, n-avem ce zice. Vasăzică, el, fiindcă a avut valoare politică, nu s-a prăbuşit! Vorba amicului meu X: „Bine că aveţi dvs. valoare… penală“.
În concluzie: dom’ Traian a fost magnific.

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI