Bătrîni abandonaţi

in Poeme

Îşi duc viaţa prin aziluri,
Bătrîni, bolnavi şi părăsiţi,
Suferă toţi atîtea chinuri,
Ştiind că nu mai sînt doriţi.

De multe ori, fiind uitaţi,
Sînt mai retraşi din fire,
Dar ard mocnit, neobservaţi,
Şi dăruiesc iubire.

Toţi ştiu că sînt abandonaţi
Într-un improvizat cămin,
Şi-aşteaptă trişti şi resemnaţi
Copiii, care nu mai vin.

Trăiesc din amintiri apuse,
Albume dragi mai răsfoiesc,
Oftează după vremuri duse
Şi, totuşi, încă mai iubesc.

Îşi spun necazurile-n şoapte
Şi grijile ce îi apasă,
Visînd în fiecare noapte
Că se întorc la ei acasă.

PAUL CURIMAN, Braşov

COMENTARII DE LA CITITORI