Beată corabia, maşter cîrmaciul!

in Alte știri

În anii ’60 ai Secolului XX, Zaharia Stancu a scris un poem mobilizator, închinat zilei de 23 August 1944, care avea ca leit-motiv versul: „Mîndră corabia, meşter cîrmaciul!“. Fireşte, corabia era ţara, iar cîrmaciul – partidul. Nu exista emisiune de televiziune, sau de radio, ori spectacol artistic în sală sau pe stadion la care să nu se recite această poezie. Mărturisesc că era bine scrisă, alegorică – nu violent propagandistică. Şi, ca să fiu sincer, după dezastrul provocat de cel de-al II-lea război mondial şi de ocupaţia stalinistă, epoca începută în 1964 – Declaraţia de Independenţă, din aprilie – a reprezentat o renaştere a demnităţii româneşti.

Am trăit acele vremuri, ca elev şi student, ştiu ce vorbesc şi am curajul să-mi asum răspunderea. În primul rînd că atunci, în 1964, au ieşit din închisoare şi ultimii deţinuţi politici, iar cine cutează să afirme că şi Ceauşescu a închis oameni pe motive politice minte. Acum, la 25 de ani după farsa atroce din decembrie 1989, timp în care aproape totul a fost întors cu fundul în sus în ţara asta, e vremea să se spună Adevărul. Iar Adevărul acesta este: pentru oamenii mulţi şi simpli, din această ţară, acea epocă a fost o mană cerească. Nu în întregime, ci între 1964 şi 1980. Zică alţii ce vor, dar pentru un copil sărac, ca mine, şi ca alte multe milioane, acea perioadă a fost o şansă unică în viaţă. „Cu glas de aur vreau să te cînt, Patria mea“ – scria acelaşi Zaharia Stancu (citat din memorie). N-avea dreptate? Avea. Un adevărat artist numai cu un astfel de glas îşi poate cînta Patria.

Aşa că nu trebuia să mire pe nimeni comportarea mea radicală, din 18 decembrie 2006, cînd, ca să le facă pe plac unor odrasle de evrei bolşevici (Vladimir Tismăneanu, H.R. Patapievici şi alţii), incultul şi scorpiono-cameleonul Traian Băsescu a săvîrşit unul dintre marile acte de trădare din Istoria modernă a României: aşa-zisa demascare a comunismului ca un regim criminal. Dacă s-ar fi limitat la perioada 1944-1964, da, avea perfectă dreptate şi eu însumi am scris mii de pagini pe tema asta. Dar el şi sfătuitorii lui de doi bani au amestecat totul într-o singură oală, de-a valma, la derută, porcărie care, ea însăşi, reprezenta o crimă de neiertat.

Cum adică, actul superb, din august 1968, fusese făcut de un regim… criminal? Dar plimbarea lui Ceauşescu, în caleaşcă aurită, alături de Regina Marii Britanii, era tot o expresie a unui regim… criminal? Sau vizitele istorice, în România, ale lui Charles de Gaulle şi Richard Nixon, pe care i-am văzut, cu ochii mei, pe arterele Bucureştilor? E posibil să fie cineva atît de nebun încît să falsifice Istoria şi să ne mintă în faţă? Haida-de! Cu asemenea lucruri nu-i de glumit. Nu Băsescu a făcut un gest istoric – ci eu şi PRM! L-am fluierat şi l-am huiduit ca la meci, făcîndu-l de rîs în faţa întregii Planete. Noi am avut caracter, nu el.

Preţul plătit de noi a fost mare: după 2 ani, am fost eliminaţi, prin fraudă, din Parlament. Eu sînt conştient de asta. Dar a meritat. Astăzi, văd că nu numai un partid a fost scos din Parlament, ci tot Poporul Român. Ce, toate nulităţile care şi-au cumpărat funcţiile, cu bani de furat, reprezintă pe cineva? Doar pe ei şi pe clanurile lor. Partidele au devenit bande interlope şi grupări de crimă organizată. Corabia e beată – vorba unui poem de Baudelaire. Iar cîrmaciul nu e meşter, ci maşter. Adică vitreg. România pluteşte în derivă, iar echipajul e nebun, la fel ca pe „Olandezul zburător“. Ne izbim de toate stîncile. Nu ratăm nici o furtună, nici un tsunami. Ne lovesc toate ambarcaţiunile posibile. Rechinii au sărit din apă drept pe punte şi fac Legea.

Niciodată, în toată Istoria acestei ţări, cel puţin de o jumătate de mileniu, n-am fost atît de năuci. O dată cu Flota, Băsescu a vîndut şi Busola. Saltimbancii şi măscăricii timpurilor de odinioară au luat locul domnitorilor şi boierilor. Cine e de vină? Întîi stăpînirea străină nemiloasă, care ne-a transformat într-o colonie africană. Apoi, acest popor, că se complace şi doarme ca boul pe coadă. N-am ce să-i fac. Mi-am sacrificat sănătatea şi mi-am pus în pericol viaţa. Dragoste cu sila se cheamă viol. Acum, la Înalta Poartă de peste Ocean se urzesc noi planuri diabolice pentru a ţine România captivă, prin impunerea unei alte marionete. Aştept să-i bată Dumnezeu pe toţi aceşti răufăcători ai Istoriei – băştinaşi şi venetici.

Corneliu Vadim Tudor

17 iunie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI