Becali, partidul şi intelectualii

in Polemici, controverse

Este foarte dificil de înţeles cel mai polivalent personaj al ultimilor ani, mai ales acum, în prag de alegeri. Nu ştim cum se face, dar, ori de cîte ori se apropie un an electoral, indiferent de care, reapar de nicăieri figuri triste ale politicii, pe care noi, muritorii de rînd, le credeam de mult uitate. Văd că, atît pe zona aşa-zis naţionalistă, cît şi pe alte perimetre bine delimitate politic, au revenit nume, figuri, zîmbete triste şi, din nou, promisiuni deşarte. Vin alegerile. Şmecherii vin din nou să cerşească voturi, vin din nou cu promisiuni şi căciuleală, doar, doar vor ajunge acolo, sus, în Parlamentul European, sau doar la Cotroceni, ca să vorbim de anul ăsta.

Zilele trecute, pe cînd treceam liniştit pe lîngă o vitrină luminată de fel şi fel de poveşti, am văzut un domn Becali anunţînd cu fast că doreşte să lanseze sau să înfiinţeze, că nici nu ştii cum e mai bine, un nou partid, compus doar din intelectuali. De oameni de valoare. A şi enumerat cîţiva, unii apuşi de mult, alţii doar intelectuali, iar unii de-a dreptul penibili. Şi a mai spus domnul de mai sus că el nu are să candideze, că îi va lăsa pe ei, intelectualii, să se joace, cuminţi, prin curtea politicii, dorindu-şi ca el să fie doar un umil spectator din tribună, fără să arate cartonaşe galbene sau roşii celor care îi încalcă directivele. Pentru cei care încă mai citesc literatura SF, putem să spunem că domnul Becali are şi imaginaţie, dar şi un strop de umor, combinat cu multă naivitate. Din fericire, însă, toate aceste minusuri sînt compensate cu mulţi bani, aşa că ne este clar că e posibil să aibă ceva succes în demersul său. În fapt, se ştie că, în general, intelectualii ţintesc sus, cît mai sus, şi dacă ies şi bani din asta, cu atît mai bine.

Personal, însă, nu cred că acest demers, al lui Gigi Becali are să se materializeze, sau, cel puţin, nu în această formulă. De ce? Sînt mai multe cauze. Să începem cu prima: mulţi dintre cei expuşi public de el nu vor să îşi asocieze numele cu cineva care a scris cărţi prin celula unui penitenciar o perioadă. Indiferent de cît de popular e Gigi Becali, o promovare negativă nu face nimănui bine, mai ales că, se ştie, cu cît omul este mai puternic, cu atît duşmanii lui sînt mai pe măsură. Asta ar fi o cauză. O alta ar fi elementul-surpriză, pe care Becali îl oferă de fiecare dată cînd simte că ceva nu e cum doreşte el. Şi aici putem să vorbim de demisii, concedieri, epitete şi fel de fel de alte reacţii, publice în majoritate. Intelectualii, cei vizaţi, nu mă refer la alţii, nu sînt, totuşi, o echipă de fotbal şi nu cred că vor fi de acord să fie trataţi ca nişte sportivi, în loc să fie abordaţi într-un stil ceva mai „domnesc”. Am punctat două, trei motive care împiedică acest proiect. Dacă, însă, cîţiva dintre ei vor accepta, este posibil să facă ceea ce trebuie pînă cînd preiau controlul în partid, şi apoi să se debaraseze de finanţator, cînd momentul o va permite. Şi aici, latifundiarul din Pipera are ceva experienţă în spate, astfel încît să înţeleagă că, totuşi, cele mai mizerabile caractere s-au strîns în zona politică, nu în altă parte.

Nu cred, aşadar, că are să fie ceva, mă rog, ceva important cu acest proiect. Sînt multe variabile, orgolii şi, este adevărat, şi mulţi bani. Din fericire, însă, se pare că cine are noroc la bani nu are şi noroc în… politică.

Este clar că cei care vor să-şi facă loc cu coatele în politică, sau doar cu bani, încearcă şi testează terenul naţionalist, nu altul, şi asta pentru că, în altă parte, nu mai e loc. PSD are locul asigurat. PNL la fel. USR se pare că îşi va consolida locul, aşa cum au făcut şi ALDE, şi veşnicul UDMR. Toţi acum se îngrămădesc pe zona naţionalistă, ca să intre repejor în Parlament, vînzîndu-ne cioara vopsită de pe gard ca fiind un papagal multicolor. Ba chiar am aflat că un decedat politic, un nimeni, în fapt, a reînviat şi s-a dus chiar şi la Belgrad să ceară voie să reapară la TV, alături de nişte amatori de averi şi un pungaş de ocazie.

Tano

Păreri și opinii