Beethoven, în pragul surzeniei (2)

in Alte știri

1815 – Sã îmi perfecţionez, pe cît posibil, aparatul auditiv şi apoi sã cãlãtoresc. Aceasta este datoria ta cãtre tine, cãtre oameni şi cãtre El, cel Atotputernic; numai aşa vei putea dezvolta, într-o bunã zi, tot ceea ce trebuie acum sã disimulezi în tine. Şi, apoi, o Curte micã, o capelã micã, unde cîntecul scris de mine va fi executat întru gloria celui Atotputernic, celui Etern, celui Infinit. Luaţi loc în camera mea, portrete ale lui Haendel, Bach, Glück, Mozart şi Haydn! Voi mã puteţi ajuta sã-mi accept suferinţa. Sã studiezi în fiecare zi, de la orele 5 şi jumãtate dimineaţa şi pînã la dejun. Ai vrea sã savurezi mierea fãrã sã suferi înainte de pe urma înţepãturilor albinei? Ai dori sã te împodobeşti cu coroana victoriei fãrã a înfrunta pericolul bãtãliei? Scufundãtorul ar putea oare aduce perla de pe fundul mãrii, dacã teroarea crocodilului îl reţine pe mal? Îndrãzneşte, aşadar! Ceea ce Dumnezeu ţi-a rezervat, nici un muritor nu îţi va rãpi. Însã ţi-a rezervat numai ţie, care eşti un  om curajos!

Nu-ţi încredinţa secretul nici mãcar prietenului celui mai încercat. Poţi, oare, sã-i ceri lui fidelitate şi discreţie, atunci cînd tu însuţi duci lipsa acestor calitãţi?

1816 – Curajoşii, îndrãzneţii, oamenii superiori ne incitã sã comitem acte nobile şi meritorii; laşii, oamenii mici – lucruri mãrunte, nedemne. Asta fiindcã viciul se insinueazã pe nişte cãi atrãgãtoare, astfel încît, prin voluptatea lor, sã-l atragã pe om sã le urmeze. Virtutea, din contrã, alege drumurile abrupte şi nu ne poate seduce atît de repede şi atît de uşor, mai ales atunci cînd noi sîntem invitaţi sã urmãm un drum blînd, liniştit şi agreabil. À propos de biblioteca mea: cãrţile mari trebuie plasate vertical şi în aşa fel încît sã le poţi lua uşor. Supunere, resemnare, supunere! Şi sã ştim, astfel, sã tragem încã un profit moral de pe urma celei mai profunde amãrãciuni şi sã ne facem demni de iertarea lui Dumnezeu.

Trãieşte, pe viitor, numai pentru arta ta. Orizontul tãu fiind acum atît de limitat din cauza slãbiciunii simţurilor tale, arta, în mod categoric, este, pentru viitor, singura ta raţiune de a trãi. Nu urma sfaturile altuia decît în cazuri excepţionale. Dacã ai reflectat îndelung şi matur asupra unei chestiuni, cine altcineva şi-ar putea-o reprezenta, mai bine decît tine, sub toate faţetele ei?

Sã nu trãieşti niciodatã singur cu un servitor. Va fi întotdeauna un mare risc! Sã presupunem, de exemplu, cã stãpînul se îmbolnãveşte în acelaşi timp cu servitorul.

1817 – Cea mai bunã cale: sã cunoşti un cabaret sigur, unde sã nu poţi fi furat.

Pentru a te elibera, nu existã decît un singur mijloc: sã pleci. Numai aşa te vei putea ridica, din nou, pînã pe culmile artei tale, în timp ce aici nu faci altceva decît sã te afunzi în vulgaritate. Încã o simfonie, şi apoi sã pleci, sã pleci, sã pleci! Şi, aşteptînd, împrumutã din experienţa mea ceea ce se poate realiza mulţi ani de acum înainte. Sã petreci cîteva ore în societate, la prînz şi seara. Aceasta nu îţi poate face decît bine şi îţi oferã posibilitatea sã respiri o altã atmosferã decît aceea de acasã de la tine. Fãrã uniunea sufletelor, bucuria simţurilor va fi mereu un act animalic. Ea nu ne lasã nici o impresie de naturã elevatã, nimic altceva decît remuşcarea. Cîte ore frumoase pierdute pentru copiii  care sînt închişi într-o instituţie unde domneşte o disciplinã severã,  în vreme ce aceştia, lîngã nişte pãrinţi buni, s-ar îmbogãţi cu impresii şi cu sentimente  minunate, pe care ani întregi nu i-ar putea şterge. Pacea şi libertatea sînt cele mai preţioase bunuri. Prietenia adevãratã ar trebui sã se întemeieze pe uniunea naturilor omogene. Rãul este misterios; el cîştigã în intensitate dacã vorbim despre el;  doar  înţelegerea exactã a cauzelor şi a întinderii lui îl face pentru noi mai suportabil.

Sã trãieşti singur este periculos pentru tine, din cauza surditãţii tale. Teme-te şi fii sceptic: în anturajul tãu s-ar putea gãsi un om cu sentimente mai puţin elevate.

Poate cã ar fi mai bine  sã am lîngã mine un cuplu: un servitor cu soţia lui.

1818 – Miercuri, 15 noiembrie 1815, nefericitul meu frate, Karl van Beethoven, a murit. Se nãscuse la 4 septembrie 1774. A nu se uita litaniile lui Bach. Sã scrii o dramã, cu o parte melodramaticã, într-un cuvînt, o cantatã cu coruri, pentru a-ţi putea arãta capacitatea în toate genurile. Nu este, oare, un fapt demonstrat şi care nu poate fi negat acela cã prostia şi mizeria sînt mereu unite? Jertfeşte artei tale, încã o datã, toate meschinãriile vieţii sociale. Dumnezeu este deasupra tuturor! Providenţa eternã este aceea care decide şi regleazã bunãstarea şi nefericirea muritorilor.

Cu calm şi resemnare, punîndu-mi încrederea, o, Doamne, în bunãtatea Ta imuabilã, vreau sã mã supun tuturor eventualitãţilor destinului. Fii stînca mea, Doamne! Fii lumina mea! Fii, pentru totdeauna, refugiul unde va veni sã-şi caute adãpost încrederea mea!

Sfîrşit

Historia

COMENTARII DE LA CITITORI