Buna Vestire

in Lecturi la lumina ceaiului

Lirică religioasă

 

 

 

Ţesea cuminte ca întotdeauna

Maria borangicul la război,

Şi cum prin seară cădeau umbre moi,

I s-a părut întîi că intră Luna,

 

Atît de alb venea. Dar nici o rază

Nu calcă mai uşor pe tălpi de vis –

Şi s-a mirat ea: cine a deschis

Larg poarta? – Cînd s-a ridicat să vază,

 

I-a nălucit acum că porumbelul

Ei alb bătea din aripi lîngă ea.

Şi cum, sfioasă, fata-l mîngîia,

Arhanghelul dezvăluindu-şi felul,

 

Nu s-a temut, nu s-a ferit de dînsul

– Cu îngerii să sfătuia de mult –

S-a bucurat spunîndu-i: Te ascult.

Arhanghelul tăcu, închis într-însul.

 

Atunci ea s-a speriat, căci nici un sunet

Nu-i pogora în suflet solul sfînt.

Dar a picat ca moartă la pămînt

Cînd îngerul cu trăznet şi cu tunet

 

A fulgerat, neaşteptat, Buna Vestire…

ION PILLAT

COMENTARII DE LA CITITORI