C.I.A. în Germania

in Lecturi la lumina ceaiului

Americanii şi englezii întregistrează toate telefoanele, e-mail-urile etc. din „satul global“, pentru a lupta împotriva terorismului. Edward Snowden, un agent NSA idealist, crede, însă, că se sare peste cal şi că, prin astfel de metode, sînt lezate drepturile fundamentale ale omului. Animat de aceste convingeri, Snowden a dezvăluit acţiunea anglo-americanilor, de înregistrare a tuturor indivizilor, fără ca, prin aceasta, să urmărească vreun avantaj material pentru sine. Din contră, el este hăituit şi trăieşte în exil.

Faptul că din Ambasadele SUA şi Marii Britanii la Berlin se ascultă telefoanele, chiar şi pe acela al cancelarului Angela Merkel, i-a neliniştit nu numai pe parlamentarii germani, dar prinderea unui agent CIA în interiorul Serviciul de Informaţii Federale – BND (omologul SIE) – va schimba paradigmele, mai ales că BND-ul şi-a mutat sediul, de la München, într-o clădire nouă şi reprezentativă, din capitala imperială. Agentul BND/CIA este o persoană cu handicap. (Pentru a fi ,,politically correct”, instituţiile publice au prevăzute cote, bine stabilite, de angajaţi din rîndul femeilor, al persoanelor cu dizabilităţi ş.a.m.d.) În ultimii 2 ani, agentul respectiv a vîndut americanilor 218 documente, în schimbul a 25.000 de euro, şi s-a adresat, în acest sens, printr-un e-mail, şi consulului rus de la München. Să nu fi ştiut el ceea ce ştie, deja, toată lumea, cu privire la dezvăluirile lui Snowden? Acum, cel în cauză este interogat de autorităţi, după gratii.

În vremea războiului rece, echipele STASI/

KGB, pe de o parte, şi BND/CIA, pe de altă parte, erau angajate în lupta, pe viaţă şi pe moarte, dintre ortodoxo-comunism şi capitalismul occidental. Dacă un agent STASI (din fosta Germanie de Est), aşa cum a fost, de exemplu, Günter Guillaume, infiltrat în Cancelaria lui Willy Brandt, era descoperit, consecinţele erau dramatice. Arhitectul politicii de destindere, de deschidere spre Est a trebuit, atunci, să-şi dea demisia. În vremea noastră, postmodernă, nu se mai pune problema unor consecinţe majore, pentru că triplul agent (dacă punem la socoteală şi oferta făcută ruşilor) este un produs al economiei de piaţă. Ca o ironie a sorţii, exact în acelaşi timp, un agent american de bună credinţă trăgea un semnal de alarmă: pe lîngă economia de piaţă, există şi democraţie, norme şi valori occidentale intangibile.

Epoca de glorie a Serviciilor Secrete a fost războiul rece, care s-a încheiat fără vărsare de sînge, mai mult datorită lor, decît Armatei sau diplomaţiei. Excepţie face România, unde dihonia dintre Ceauşescu/Securitate şi Gorbaciov/KGB era să degenereze într-un război civil, dacă nu era generalul Iulian Vlad, care să-l dezamorseze, cu consecinţe dramatice pentru el, personal. Şi în vremea noastră, mai ales în domeniul Serviciilor Secrete, nimic nu-i aşa cum pare, transparent: aşa au fost ele create, aşa trebuie să activeze. În Comisia parlamentară de la Berlin, un expert american a fost întrebat: Ce urmăresc NSA/CIA, în Germania? Răspunsul a fost dezarmant: Ele caută să afle cum gîndeşte doamna Merkel. Oare vom afla, în curînd, şi cum gîndeşte preşedintele Barack Obama?

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI