Ca Caţavencu sau ca Codruţa

in Editorial

Motto: „După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat!” (I.L. Caragiale)

Ce simplu era pe vremuri – pesediştii ştiau că îl vor vota pe Iliescu, apoi pe Adrian Năstase, naţionaliştii, pe Vadim, lipitura de ultimă oră era la bulibăşeala „istorică”. Adică acolo unde existau doar fumuri din trecut, care acopereau marele gol din prezent; dar se mergea pe cartea promisiunilor – şi chiar au reuşit de cîteva ori. Ce a urmat? Dezastru! S-a învăţat lumea? Nu! Şi, ca în copilărie, de ale cărei slăbiciuni nu mai scăpăm, exemplul rău se prinde cel mai repede. Aşa că au preluat şi pesedeii meteahna, iar acum, în anul premergător alegerilor, marele partid nu are soluţia! Iar lipsa de soluţie se resimte nu numai la preşedinte, ci coboară spre baza aparatului de stat.

Ne-am pricopsit cu Iohannis prezident; investiţii germane, Merkel prin berăriile bucureştene, nemţi cu covrigi în coadă – şi alte promisiuni de gen, toate dovedite false! În schimb, avem un arogant, lemnos de scîrţîie la scoarţa cerebrală, căruia îi plătim călătoriile de lux şi reşedinţele şi mai de lux! Un „penal” care face de rîs parlamentul şi guvernul, numindu-l „penal” şi provocînd revolte! Iar în loc să aducă banii nemţilor în România, neamţul nostru ne ia banii… să-i dea americanilor!

Stau şi mă gîndesc, într-un exerciţiu de maximă sinceritate – pînă unde va coborî nivelul, ştacheta valorii în ţara noastră? Fac parte dintre cei care au citit ceva istorie, memorialistică, publicistica vremurilor trecute; nici partidele de pe vremuri nu erau mai breze, erau aceleaşi nenorocite ghemuri de interese, măcinate de lupte interne şi trădări, se jumulea statul, proprietatea străină devenise dominantă, corupţie, pile, în fine… Dar existau personalităţi, acele pete de culoare care păstrează pînă azi tablouri plăcute ale epocilor trecute. Caragiale nu a scris din imaginaţie – şi nici cu răutate! Burghezia, politicienii de rang inferior erau caraghioşi în demagogia şi incultura lor, ca omologii lor actuali – dar Caragiale nu încondeiază vîrfurile politicii. De ce? Pentru că, în ciuda defectelor lor, erau chiar nişte personalităţi! Cultură, prestanţă, erau „lideri”, aşa cum spunem acum folosind, leneşi, expresii de împrumut.

Rămîn stupefiat cînd văd că ne îndreptăm către o situaţie de necrezut: grupările anti-PSD au două variante prezidenţiabile – neamţul lemnos şi, mai nou, prinţesa cătuşelor, Laura Kövesi. Sincer, nu ştiu care variantă e mai ridicolă sau mai periculoasă. Dar pot să spun, cu aceeaşi maximă sinceritate, că mi-e teamă că au şanse de succes! Da, ştiu, e comod să stai în faţa calculatorului şi să comentezi, cu leneşă superioritate, „e o tîmpenie, nu o votează nici 10%”; da, aşa au zis unii şi cînd a ieşit Băsescu, dar şi Iohannis… Ba chiar în 2000, politicienii nu înţelegeau de ce e lumea atît de supărată şi l-a votat pe Vadim! Şi, în fond, dacă tot l-am votat pe unul care ne-a lăsat fără flotă şi fără bun-simţ, apoi pe unul care ne-a luat banii şi vindea copii, de ce să nu o votăm pe una care ne bagă la pîrnaie? Cel puţin mîncăm gratis şi ne odihnim!

De fapt, de ce e românul supărat? Recurgem la sondaje, găsim acolo PSD, Dragnea, pericolul rus, adică motive de şuete TV, nu de viaţă reală. Asta e problema – lumea pe care o simţim nu mai e cea reală, ci cea impusă prin văz şi auz, cele două simţuri dominante. Raţiunea nostră e amputată, nu mai ţine de real, nu mai pipăim, nu mai mirosim, nu mai gustăm – ci am înlocuit aceste simţuri ale realităţii cu secvenţele trimise sau induse. Concluzia mea este că oamenii nu mai ştiu de ce sînt supăraţi, nici de ce sînt mulţumiţi. În capul lor e un haos, mocirla poftelor şi orgoliilor stîrnite, manipulate… La nivelul gîndirii, trăim în mocirlă, ca nişte porci, deci să lăsăm filosofia, nu avem nevoie de mărgăritare.

Porci, da… Conu Liviu se confruntă cu reacţiunea, ce va ieşi? Se vede că nimic! Cum are cineva curaj să iasă din rînd, chiar pentru a realiza cîte ceva din gargara electorală, cum e decapitat! Cei care tac sînt isteţi, nu inteligenţi – pentru că inteligenţa a devenit  incompatibilă cu statutul de demnitar sau de persoană politică importantă. Politicianul trebuie să fie abil, să reziste şi în mocirla gîndirii poporului, să nu fie nici reactiv la alde Conu Liviu, nici să iasă din rînd… Asta ne aşteaptă în 2019 din partea PSD, nu vă faceţi iluzii! Visaţi cumva la Călin Tăriceanu sau la tînărul Liviu Pleşoianu? Visaţi… cît veţi mai putea. Că de realizat, oricum nu se va întîmpla!

Întrebarea care vine simplu şi direct este dacă România poate fi considerată o ţară condamnată? Spuneam că pe timpuri era mai simplu, aveai cîte o variantă. De fapt, acum e mai simplu – n-ai nici una! Şi atunci, nu cumva răspunsul este în altă parte, acolo unde nu căutăm? Nu cumva sistemul nostru e dovedit greşit prin chiar această lipsă de variante (bune)? Băsescu de două ori, Iohannis, poate Laura Kövesi… Mă îngrozesc ce putere are şeful statului prin servicii, şi prin numirea şefilor procurorilor… Un amic, care de multe ori mi se pare că are idei mai ciudate, mă bate la cap cu monarhia. Acum ani de zile, nici nu voiam să aud de aşa ceva! Acum, cînd sînt gata să înclin steagul în faţa nulităţii periculoase, mă gîndesc că nu prea are ce să fie mai rău. Da, aud de „camarilă”, cheltuielile Casei Regale, de Radu Duda, de diverse obiecţii. Şi atunci repet – Băsescu, Iohannis, Kövesi… Bine, hai, nu Kövesi, poftim – Dragnea! Sincer, unde ajungem? Serviciile şi procuratura pe mîna unuia dintre ei?… Scuze, dar l-aţi văzut pe Mălin Bot? Pe tembelul care bate bătrîni? Pe Macovei? Îi vreţi europarlamentari, deputaţi, consilieri prezidenţiali?… Nu? Ba da, o să-i vedeţi! Vreţi un parlament plin cu ciudaţi mai ceva decît Chichirău şi somnambulul rufos, care dorm pe bănci şi fac manifestaţii în sală? Sau un guvern format integral din ţurcane de Teleoman? Ce spuneaţi de Radu Duda?

Pe scurt, acesta e mesajul unui român căruia începe să-i fie uneori groază, nu doar cotidiana lehamite, de ceea ce sînt în stare să creadă şi, ulterior, să aleagă unii români. Că de făcut, fac alţii, Doamne fereşte de comunism!

DRAGOŞ DUMITRIU

 

România, în zodia demenţei!

COMENTARII DE LA CITITORI